Proiectul "Moștenitorii României Muzicale", găzduit în acest an de Sala Radio din Capitală, a prilejuit apariția dublului compact-disc cu același titlu. Lansat de Editura Casa Radio și Radio România Muzical, acesta reunește creații din muzica universală și românească interpretate de pianiștii Adela Liculescu, Axia Marinescu și Florian Mitrea. Despre acest proiect, dar și despre aspecte privind legăturile dintre muzica franceză și cea românească ne-a vorbit pianista Axia Marinescu. 

Sunteți unul dintre muzicienii români, cu o activitate remarcabilă în străinătate, un nume ce se regăsește pe CD-ul "Moștenitorii României Muzicale", lansat în acest an de Editura Casa Radio și Radio România Muzical? Ce ne puteți spune despre contribuția dumneavoastră în economia dublului CD?

Este un CD pe care l-am realizat în cadrul unui recital, care, bineînțeles, la rândul lui a făcut parte din sezonul România-Franța 2019. Este vorba despre un repertoriu de muzică franceză, în care am introdus și o piesă contemporană, creată special pentru acest sezon, România-Franța, dar bineînțeles și piese de Enescu. A reprezentat acest CD și un moment foarte special pentru mine, pentru că m-am întors la Sala Radio după ani buni. Sala Radio este locul în care am debutat când aveam 11 ani, cu Orchestra de Cameră. A fost o bucurie să mă reîntâlnesc cu publicul de la mine de acasă din București și, în același, timp și un moment de maximă emoție. M-am bucurat foarte mult să fac parte din acest proiect și mă bucur să mă alătur celor doi colegi, Adela Liculescu și Florian Mitrea, pe care îi cunosc și care sunt niște pianiști extraordinari.

Muzica franceză și muzica românească, prezente pe același CD și alăturate, de asemenea, într-un turneu desfășurat în câteva dintre orașele României. Există oare similitudini între culturi muzicale atât de diverse? Care sunt firele văzute, dar poate și cele nevăzute pe care le-ați avut în minte cântând toate aceste lucrări?

Acest repertoriu a fost prezentat în cadrul sezonului România-Franța în mai multe orașe din România. Unele orașe pe care eu încă nu avusesem ocazia să le cunosc și într-adevăr am mizat foarte mult pe acest fir comun între cele două culturi, pentru că el există, cu siguranță și dacă ne referim, mai ales la Enescu, știm foarte bine că a studiat la Paris și apoi a trăit, a fost un prieten și un partener de muzică al multor compozitori francezi. Enescu bineînțeles că s-a inspirat foarte mult din tot ceea ce înseamă muzica franceză. De ce să nu spunem, că și francezii au avut momente când s-au inspirat din muzica, poate nu neapărat românească, dar din specificitatea muzicilor din estul Europei, iar în ziua de astăzi, sigur că, poate noi nu mai observăm aceste elemente comune, dar legături destul de strânse există. Sunt în continuare foarte mulți artiști, care lucrează și care creează în Franța, artiști români, bineînțeles, dar și artiști francezi care vin să cânte, să dirijeze, se interesează de muzica românească.

Recitalurile susținute în acest an în România, au dovedit, cu siguranță, că publicul nostru a reacționat pozitiv la contactul cu experiențele călătoriilor în universul muzicilor franceze. Cum descrieți experiența inversă și anume, modul în care muzica românească este percepută în afara țării noastre?

Muzica românească este, într-adevăr, foarte bine percepută, mai ales în Franța. De fiecare dată când am ocazia să cânt muzică românească, acolo publicul este foarte receptiv. Am avut oportunitatea să prezint lucrările și creația lui Enescu în cadrul mai multor colocvii și conferințe în festivaluri de prestigiu în Franța și la nivel mondial și întotdeauna am primit un ecou pozitiv.

Ce alte proiecte anunță stagiunea 2019-2020, în ceea ce vă privește?

Începutul de an va debuta cu mai multe concerte în Asia, în China, mai ales, apoi voi face un turneu de recitaluri în Franța, apoi voi avea și niște proiecte pluridisciplinare, dacă le pot numi așa. Împreună cu un scriitor francez, critic literar la Le Figaro, iar în a doua jumătate a anului voi avea mai multe concerte în diferite țări din Europa și sper să revin cât de curând și în România, bineînțeles.