Artista susține o serie de recitaluri în țară. 

Care este motivul pentru care propuneți această serie de recitaluri? Există o idee care unește cele patru evenimente?

Debutul turneului la Sibiu este ceva foarte drag pentru mine, pentru că acesta este orașul, locul, orchestra, în care am debutat ca solistă sub bagheta maestrului Zburcea, țin minte perfect, în iarna anului '89, în decembrie. După aceea, foarte interesant pentru mine, când voi ajunge la sinagoga din Bistrița, unde nu am fost niciodată și am auzit numai lucruri bune, iar Ateneul Român, în închidere, un loc în care revin după o absență de 10 ani.

Ce însemnătate au pentru dumneavoastră lucrările pe care le prezentați în cadrul turneului?

Ciaccona de Bach-Busoni este o muzică fierbinte, aș spune. Aranjamentul lui Busoni se calchează peste varianta originală de vioară a lui Bach. Propune o muzică mult mai terestră, aș putea spune, prin comparație. Are o amplitudine, evident, mai mare și datorită instrumentului și datorită transcrierii. Preludii de Debussy, întotdeauna cânt cu plăcere, iar Sonata a VI-a de Prokofiev, cu care închid recitalul este un lucru la care țin foarte mult, îl cânt de câte ori am prilejul și contextul potrivit. Are, desigur, povestea mea personală această sonată, anume, că, aflânu-mă la Roma la un concurs de pian, am fost într-o seară la Santa Cecilia, la recitalul lui Evgheni Kissin, care s-a încheiat cu această Sonată a VI-a de Prokofiev. Aveam pe vremea aceea 15 ani și era absolut genial. Ne-au dat afară plasatoarele, pentru că aplaudam încontinuu - a dat 12 bisuri. Am păstrat o amintire foarte vie, foarte clară, de fapt a fost primul meu contact pe viu cu această muzică.

Primele două recitaluri au avut loc deja. Care au fost reacțiile publicului?

Reacțiile publicului, la un program, totuși dichisit, au fost mult, mult mai bune decât mă așteptam și la Sibiu și la Pitești. La Sibiu există, sigur, o tradiție mai ancorată a muzicii de cameră. Pot să vă spun că și la Pitești, publicul a fost la fel de numeros, toată lumea asculta cu plăcere , au cerut bisuri, ceea ce m-a bucurat foarte tare, în special, față de muzica lui Prokofiev, e percepută atât de direct și cu interes, cu plăcere. E adevărat că are spectacolul ei, este una dintre sonatele, așa spuse, de război. E un spectacol în sine, muzica asta.