2 noiembrie - Londra și 6 noiembrie - București: un eveniment dedicat memoriei lui Constantin Silvestri, la 50 ani de la moarte.

Fiind președintă a Fundației Silvestri din Marea Britanie, ce însemnătate are muzica lui Constantin Silvestri pentru dumneavoastră?

Pentru mine, Silvestri a devenit, de-a lungul, să zicem, 30 de ani, eroul meu muzical. Am insuflat fundației și celor care ori lucrează pentru fundație, ori o susțin în diverse feluri,  le-am insuflat entuziasmul meu pentru Silvestri și dorința de a-l face cunoscut cât de mult posibil.

Înaintea evenimentului din 6 noiembrie de la Muzeul Cotroceni, veți susține un recital la King's College din Londra, în 2 noiembrie. Ce anume v-a determinat să alegeți această instituție?

Asta este o poveste ceva mai lungă. Instituția, unul din colegiile cele mai cunoscute din lume și care își dezvoltă arhivele în mod foarte rapid și foarte larg. A fost interesat în arhivele soțului meu care a fost ziarist și care a fost reporterul oficial al armatei navale engleze în timpul celui de-al doilea război mondial și aceste arhive sunt foarte prețioase. Deci, ei au fost foarte interesați să le ia de la mine, iar în procesul în care se uitau din cutie în cutie, din material în material, au dat bineînțeles de cartea despre Silvestri, monografia Musician before his time - Constantin Silvestri, pe care soțul meu a scris-o, fiindcă a devenit biograful lui Silvestri, în timpul vieții. Și atunci au spus: o, există oare vreo arhivă Silvestri undeva, în Marea Britanie sau în lume? Și eu am spus: nu, nu cred. Și atunci, șeful arhivelor și colecțiilor de la King's College, a spus: vai, nu ne-ați dona nouă acest material? Fiindcă eu și soțul meu am acumulat enorm de mult material, foarte interesant de-a lungul anilor. Și atunci, bineînțeles, am spus: da, fantastic, că acest colegiu, fiindcă sunt arhive publice. Adică nu sunt numai pentru studenții și profesorii colegiului. Și așa a început toată povestea, la care, în momentul în care le-am și spus că e aniversarea de 50 de ani de la moartea lui Silvestri la Londra, au spus: de ce nu facem ceva împreună. Și atunci am zis da, Fundația Silvestri e gata să facă ceva împreună, deci pentru acest lucru s-a făcut evenimentul la King's College, care, de altfel, are o sală superbă, care e o capelă veche, așa încât suntem în mâini foarte bune și cu publicitate foarte largă și mai bine probabil că nici nu se putea.

Cum percepe publicul londonez muzica lui Silvestri?

Asta e problema. Publicul londonez nu cunoaște muzica lui Silvestri. Eu am cântat muzică de cameră, am dat premiere cu lucrările lui de pian, la Wigmore Hall, câțiva ani de-a rândul. A fost notată muzica lui Silvestri ca interesantă, ca un compozitor care merită să fie investigat, dar lucrurile se opresc tot timpul după aceea, fiindcă Londra e Londra, evenimente sunt cu miile, deci, cum să spun, poate acest eveniment cu nume foarte proeminente de la King's College, cum este de exemplu, Lord Michael Barclay, care este compozitor foarte cunoscut și broadcaster la BBC Radio 3, Nicholas Braiswait, care a fost asistentul personal al lui Silvestri la Bournemouth Symphony Orchestra în anii '60 și care are acuma 80 de ani, dar vine la București ca să vorbească despre Silvestri. Poate că de data asta și cu arhivele fiind deschise în curând ș.a.m.d. să sperăm că numele Silvestri va fi catapultat cumva, în altă sferă de cunoaștere.

Înțeleg că va avea loc și o masă rotundă, dedicată personalității lui Constantin Silvestri.

Da. Va fi masă rotundă lungă și foarte interesantă.

Ce ne puteți spune despre vorbitorii invitați?

Norocul face că încă sunt în viață câteva persoane care l-au cunoscut pe Silvestri personal. Și dirijorul Nicholas Braiswait, care de fapt, trăiește în Australia și care a împlinit 80 de ani anul acesta. Se nimerește să fie aici. De asta m-am bucurat enorm. Și el s-a bucurat la fel de mult, ca să vorbească despre Silvestri și chiar mi-a spus: să știți că va fi greu să mă opriți din vorbit. Am foarte multe de spus. Mai avem un violonist, Brian Johnston, care a cântat cu Bournemouth Symphony Orchestra și Silvestri, pe toată perioada lui Silvestri acolo, până la moarte, deci opt ani de zile. Și el este un raconteur extraordinar, are și el 80 de ani. Vine și el special de la Bournemouth ca să vorbească despre Silvestri. Deci, aceste două persoane sunt într-un fel, cele mai importante. Apoi lordul Michael Barclay, care va vorbi ca și compozitor, doar despre compozițiile lui Silvestri, după ce a analizat lucrări pe care eu i le-am împrumutat, după care avem un cuplu de americani entuziaști, Glenn Gould, care este inginer de sunet, restaurator de sunet și care a restaurat multe din CD-urile cu Silvestri, care s-au făcut în ultimii 20 de ani și care a instituit un youtube channel, un canal pe youtube, care este absolut numai pentru Silvestri și îl continuă, adică el caută rarități, discuri de vinil, pe care le restaurează, le pune, adică unicate, iar soția lui Bonny Laiden a făcut un film minunat, a produs ea un film minunat, care se cheamă Metamorfoze, transformarea orchestrei simfonice din Bournemouth. Este un film lung, dar noi nu arătăm decât 20 de minute din el, dar oricum se vede orașul Bournemouth, unde Silvestri a trăit, sunt amintiri ale primului clarinetist din orchestră, care vorbește cu foarte mult farmec despre Silvestri, sunt fotografii, imagini, narație, iar în aceeași seară vom vedea un film cu Silvestri dirijând propria lui piesă, Preludiu și fugă, care este un film unic, care nu e comercial, deci nu se poate vedea în altfel și el o dirijează cu Orchestra Națională Franceză. Deci sunt niște lucruri foarte interesante pe care le aducem și londonezilor și bucureștenilor. Bineînțeles, voi face și eu parte din panelul, la masa rotundă și acesta va fi moderat de doamna Lilian Staicu, de la România Muzical, deci ne așteptăm la o seară cu totul specială. La două seri cu totul speciale.

O ultimă întrebare. Cum ați ales cele trei lucrări pe care le veți interpreta?

Nu pot să spun că m-am gândit foarte mult. În primul rând, Suita a III-a de pian, n-a fost cântată integral niciodată în Marea Britanie, deci m-am gândit că ar fi bine să-i fac premiera. Celelalte două, le-am făcut premierele deja la Wigmore Hall. Sunt niște piese delicioase. Toate trei suitele demonstrează o evoluție în abilitățile lui Silvestri ca și compozitori, între vârstele de 18 ani și 20 de ani și efectiv, acest drum pe care el l-a parcurs în doi ani în compoziție mi se pare uluitor de divers și de evoluat. Pe de altă parte, dacă veneam și cântam sonate, sonatele sunt un lucru mai profund, mai greu de digerat, cum ar fi. Pentru un concert într-o sală de concert unde lumea se duce doar pentru acest concert și ca să asculte o sonată e altceva dar pentru evenimentul așa cum l-am gândit noi, m-am gândit că suitele sunt și amuzante, sunt și diverse în caraceterul lor, au multă culoare, deci m-am gândit că ar fi efervescente pentru începerea program.

Vă mulțumesc pentru timpul acordat și felicitări pentru întreaga inițiativă.