În perioada 16 octombrie - 22 noiembrie sunt sărbătorite Zilele culturii ruse în România, serie organizată de Centrul Rus de Știință și Cultură ce propune evenimente muzicale, cinematografice şi teatrale. Conform tradiției, deschiderea Zilelor Culturii Ruse va avea loc la Sala Radio, joi, 17 octombrie, când de la ora 19:00 vor concerta Iuri Medianik - la acordeon şi pianistul Eduard Kunz care ne-a acordat următorul interviu:

Eu şi Iuri Medianik deschidem seria dedicată Zilelor Culturii Ruse, perioadă în care vor avea loc şi evenimente precum cel susţinut de soprana Antonina Vessenina şi muzicieni ai Teatrul Mariinski la Universitatea Naţională din Bucureşti în 19 octombrie. 30 octombrie este o zi dedicată cinematografiei ruseşti, iar în perioada 15-16 noiembrie Centrul Rus de Ştiinţă şi Cultură şi Teatrul "Nottara" vor găzdui evenimentele dedicate Zilelor Republicii Tatarstan, pentru ca la finalul seriei, Centrul Rus de Ştiinţă şi Cultură va fi prezent cu un stand de carte rusă la Târgul Internaţional de Carte "Gaudeamus, unde va prezenta un volum editat special pentru acest eveniment - "ABECEDAR de limba rusă pentru copii".

Sunt bucuros că deja de câţiva ani evoluez în evenimentul de deschidere; anul trecut a fost un recital solo în care au urcat pe scenă şi doi dintre studenţii mei, tot la Sala Radio, şi îmi amintesc cu drag şi de recitalul susţinut alături de violonistul Alexandru Tomescu, unul dintre cei mai apreciaţi interpreţi români. De data aceasta suntem eu şi Iuri Medianik, un violonist fantastic şi un dirijor pe măsură, care de data aceasta va cânta la bayan.

De ce criterii aţi ţinut cont atunci când aţi alcătuit programul acestui recital?

Aveam două idei pentru programul acestui recital. Prima a fost să prezentăm bayanul unui public larg pentru că, în opinia mea, este un instrument care trebuie să se bucure de o apreciere mai mare. Nu ştiu din ce motiv, dar aproape că nu există un repertoriu pentru bayan; compozitorii l-au evitat. A doua idee a fost să arătăm laturile opuse ale vieţii; Dumnezeu şi omul, dacă vreţi. Bach a scris "Clavecinul bine temperat" ca o paralelă a vieţii lui Iisus Hristos, de la Buna Vestire, până la Drumul Crucii, Răstignirea şi Învierea; cred că preludiul şi fuga din final ne arată cât de mic este locul omenirii în această lume imensă. În partea a doua a recitalului, cu muzica scrisă de Scarlatti şi Piazzolla, am vrut să ne concentrăm asupra laturii umane. Muzica lui Scarlatti (compozitor născut în acelaşi an cu Bach) avea o altă menire. Este muzica unui geniu, dar destinată petrecerilor organizate de monarhia spaniolă, să nu uităm. Iar muzica lui Piazzolla este despre pasiune, durere, dorinţă... toată această paletă de emoţii umane.

Cred că este interesant ca în 90 de minute să explorăm aceste două laturi, repet - Dumnezeu şi omul - atât pentru noi, interpreţii, dar şi pentru public.

Cât de dificilă a fost abordarea repertoriului pentru pian şi bayan?

Repet, nimic nu este scris. Nu există repertoriu pentru aceste două instrumente. În acest recital vom cânta piesele de Bach alternativ. Eu şi Iuri Medianik vom evolua solo şi sunt sigur că publicul va fi surprins de cât de bine bayanul poate reproduce sunetele unei orgi. Apoi, în partea a doua, aranjamentele sonatelor de Scarlatti sunt făcute de noi, iar Alexey Gurbatov ne-a ajutat cu aranjamentele pentru tangourile din program. Este un experiment până la urmă, pentru că nu am avut partituri de la bun început; a trebuit să omogenizăm sonorităţile celor două instrumente. Au fost multe luni de discuţii şi o săptămână de repetiţii intense, dar a ieşit ceva special.

Putem considera recitalul dumneavoastră de joi, 17 octombrie, unul noncoformist, ţinând cont de scena pe care veţi evolua şi de publicul de la Sala Radio?

Poate din punct de vedere al repertoriului pentru aceste instrumente, da, pentru că într-un recital obişnuit aproape niciodată nu vom găsi pianul şi bayanul în această formulă. Dar nu schimbăm muzica pe care o cântăm. La Scarlatti nu am schimbat nicio temă, nicio notă. Iar în partiturile de Bach, Iuri nu a schimbat nicio voce... e doar muzică produsă de o combinaţie de sunete care nu a existat până acum.