Violonistul Vadim Repin va concerta în cadrul Festivalului Internațional "George Enescu" în data de 19 septembrie, împreună cu Orchestra Filarmonicii din Sankt Petersburg dirijată de Christian Badea.

Maestre Vadim Repin, în cadrul festivalului Enescu veți interpreta primul concert pentru vioară și orchestră de Șostakovici. Știu că l-ați înregistrat în anul 1996 împreună cu Orchestra Halle și dirijorul Kent Nagano. De când este acest concert în repertoriul dumneavoastră?

Este greu de spus. Probabil aveam între 15 și 17 ani când am cântat pentru prima dată acest concert, care a rămas una dintre lucrările mele preferate.

Care sunt cele mai frumoase părți ale acestui concert din punctul dumneavoastră de vedere? Nocturna, dansul demonic din Scherzo, Passacaglia cu motivul DSCH sau Burlesca?

Este unul dintre concertele despre care putem spune că sunt perfecte, pentru că fiecare notă este în locul perfect, acolo unde trebuie. Este o experiență uimitoare să cânți această piesă, cu încărcătura sa emoțională. De asemenea are o structură minunată și este orchestrată remarcabil. Are caractere puternice: Scherzo-ul este o mișcare atât de plină de virtuozitate - în egală măsură pentru orchestră și pentru solist. Cadența este superbă, pasionantă și în același timp intimă. Finalul este fantastic. Ne lasă fără cuvinte. De aceea consider că acesta este concertul perfect și sunt puține concerte care se ridică la același nivel.

Concertul nr. 1 de Șostakovici a fost scris pentru renumitul violonist rus David Oistrah. Suntem norocoși să avem înregistrarea cu Oistrah cântând această piesă. Dumneavostră îl aveți ca model? Sau aveți alți interpreți preferați ai concertului de Șostakovici?

Acest concert este modern, proaspăt. Nu este ca unele concerte clasice care au o tradiție - bună sau rea - și cărora poți să le mai schimbi linia interpretativă. Cred că este o piesă puternică prin sine însăși, astfel încât chiar dacă uneori există versiuni interpretative mai puțin interesante ale acestei lucrări, ea tot are un impact incredibil.

Este interesant faptul că veți interpreta acest concert în Festivalul Enescu împreună cu Orchestra Filarmonicii din Sankt Petersburg pentru că, atunci când a avut prima audiție, lucrarea a fost interpretată de acest ansamblu. Desigur, acum orchestra are altă componență, dar presupun că putem găsi o tradiție în ceea ce privește muzica lui Șostakovici. Dumneavoastră ați mai interpretat până acum acest concert împreună cu Orchestra din Sankt Petersburg?

Da, și nu doar odată, ci de multe ori, împreună cu directorul muzical al Orchestrei, legendarul Yuri Temirkanov. Și am amintiri speciale. Cu acest ansamblu minunat putem vorbi de tradiție. Abia aștept să cântăm din nou împreună.

Am citit că ați înregistrat o premieră mondială în 2014, interpretând acest concert împreună cu Orchestra Simfonică Academică din Novosibirsk, dar fără dirijor, pentru că Valery Gergiev a trebuit să își anuleze apariția. Ne puteți povesti cum s-a întâmplat?

Da. A fost o poveste nefericită, pentru că Valery Gergiev era într-o poziție foarte dificilă și practic nu avea de ales. Se întâmpla în festivalul meu și m-am gândit ce să fac. Nu puteam să anulez și nici să sun un alt dirijor. A trebuit să vin cu această idee originală, pentru că acest concert este atât de special pentru mine și îl știu la fel ca orice mare dirijor și poate chiar mai bine. Mi-a luat mulți ani să mă dedic acestei muzici, pentru că îmi place atât de mult. Atunci m-am gândit la această posibilitate, de a cânta concertul lui Șostakovici fără dirijor. Pe de altă parte, aveam această minunată orchestră din Novosibirsk, care a fost condusă timp de mulți ani de un alt dirijor legendar, Arnold Katz. Este o orchestră care pot spune că este sufletul orașului, al vieții culturale și al tradițiilor din Novosibirsk, orașul în care m-am născut. Deci, această întâmplare a fost de neuitat pentru mine, pentru a fost foarte stresantă, dar trebuie să mulțumesc orchestrei din Novosibirsk pentru perforamanța sa remarcabilă. A fost o seară incredibilă, magică.

Dirijorul concertului care va avea loc la București în 19 septembrie va fi Christian Badea. Îl cunoașteți? Ați mai colaborat cu el până acum?

Va fi primul nostru concert împreună. Dar știu foarte multe despre maestrul Christian Badea și abia aștept să creez o nouă prietenie.

Este o coincidență că, în cadrul Concursului Regia Elisabetha din acest an, violonista română Ioana Cristina Goicea a cântat, în finală, același concert nr. 1 de Șostakovici. Ați fost în juriu acest an, dar sunteți legat profund de această competiție: la vârsta de 15 ani ați devenit cel mai tânăr câștigător al concursului. Aș dori să vă întreb care a fost nivelul competiției în acest an?

A fost foarte interesant și frumos. Eu respect fiecare finalist al concursului. Ca să obții un premiu e greu. E un fel de loterie, pentru că este atât de dificil să judeci muzica, să judeci interpretarea. Diferențele de gust dintre membrii juriului sunt uneori mari. Fiecare personalitate din juriu are preferații săi. În final, este un număr de jurați care decide câștigătorul și pe cel care pierde. Cred că Ioana Cristina Goicea a cântat minunat, a fost foarte pasională și puternică. Este o artistă în adevăratul sens al cuvântului. Și asta e ceea ce contează. Iar premiul contează doar pentru trei ani. Apoi va fi un alt câștigător și altul, tot așa... Ioana Cristina Goicea are potențial să devină o stea și va fi minunat să o ascult din nou.

Recent ați înregistrat Concertul nr. 1 de Prokofiev, live, cu Orchestra Filarmonicii din Londra și Alexander Lazarev. Ce ne puteți spune despre această nouă înregistrare?

Această imprimare este dintr-un concert live care a avut loc acum câțiva ani. Nici nu mai țin bine minte când a fost. Și cred că a fost un concert minunat. Am amintiri foarte frumoase de atunci. Managerii Filarmonicii londoneze au decis să realizeze un CD cu acest concert și am fost foarte fericit. Îmi plac în mod deosebit înregistrările live, pentru că se simte astfel mai bine conexiunea dintre artist și public.

Ce alte proiecte discografice aveți pentru perioada următoare?

Am festivalul meu, pe care îl conduc, Trans-Siberian Art Festival al Rusiei, care va avea loc anul viitor în luna martie. Acolo avem un program incredibil; există compozitori contemporani care scriu muzică special pentru acest festival. Sunt compozitori minunați precum Sofia Gubaidulina, Lera Auerbach, Alexander Raskatov și Benjamin Yusupov. Cred că muzica lor ar trebui să fie interpretată mai des. Eu îmi voi canaliza energia pentru a face în așa fel încât concertele din acest festival să fie înregistrate.

Data trecută când ați evoluat pe scena Festivalului Enescu, ați interpretat Concertul de MacMillan și Aria și Scherzino de George Enescu. Sunt sigură că ați și ascultat înregistrări cu Enescu, violonistul. În finalul interviului nostru, vă rog să ne spuneți opinia dumneavoastră despre muzicianul George Enescu.

Este unul dintre cei mai incredibili compozitori din istoria muzicii. Poți plânge cu el, poți iubi, poți avea sentimente minunate. Paleta largă de emoții din muzica sa este fantastică. Merge de la simplitatea folclorului până la cele mai complexe structuri ritmice, care sunt logice și captivante în același timp. Îmi plac mult sonatele sale și Scherzino, o piesă specială, de care m-am îndrăgostit imediat.