Miercuri, 18 septembrie, de la ora 17.00, concert al Orchestrei Naționale din Lille, condusă de Vlad Vizireanu, în cadrul festivalului Enescu. Solist: violistul Timothy Ridout.

Tânărul violist britanic TIMOTHY RIDOUT debutează pe scena de concert din România în 18 septembrie! Sunteţi unul dintre invitaţii ediţiei din acest an a Festivalului Internaţional 'George Enescu'. Ne bucurăm să vă avem oaspete, ce ne puteţi spune despre programul pe care urmează să îl prezentaţi?

Sunt foarte norocos să cânt două dintre capodoperele repertoriul pentru violă. Prima dintre acestea este Harold în Italia, o partitură foarte specială pentru că nu este tocmai un concert, ci mai degrabă un poem simfonic cu o poveste în care viola interpretează literalmente rolul lui Harold. Deci, într-un fel, este un rol dramatic şi operatic şi sunt foarte entuziasmat să îl cânt în această frumoasă sală în Bucureşti. Iar a doua lucrare pe care o voi interpreta este Simfonia concertantă de Mozart pe 20 septembrie alături de Camerata Salzburg. Este probabil lucrarea pe care am interpretat-o cel mai des, în compania unei orchestre. Îmi e foarte foarte apropiată, este un dialog impresionant între violă şi violoncel, şi vorbeşte despre momente de fericire deplină, de bucurie, extaz, dar atinge în acelaşi timp şi momente de tragism, emoţii care te marchează în partea a doua.

Este, din câte ştim, prima oară când concertaţi în România, este şi prima dumneavoastră colaborare cu Orchestra din Lille şi tânărul dirijor Vlad Vizireanu?

Da, va fi prima mea călătorie în România, în Bucureşti. Sunt multe întâlniri noi, într-adevăr, vor fi trei zile de Festival în care să cunosc noi oameni, sunt încântat să am noi experienţe muzicale, noi conexiuni.

Dacă vorbiţi despre experienţă, sunteţi un interpret atât de tânăr însă deja cu o experienţă considerabilă pe scena de concert internaţională. Aţi putea să ne descrieţi una dintre cele mai memorabile experienţe pe care le-aţi trăit pe scenă, până acum, dar şi una dintre cele mai stânjenitoare care vă vine în minte?

Da, aş începe invers, cu cea mai jenantă. Se întâmpla în urmă cu 10 ani. Acum am 24 de ani, atunci aveam 14. Eram, din câte îmi amintesc, în timpul unui mic concurs, cântam Preludiu din Suita a doua pentru violoncel solo de Bach. Aveam ochii complet închişi, continuu. Ascultam muzica şi cred că mă mişcam uşor spre stânga, spre instrument. Eram complet captivat de ceea ce cântam, şi urma o codă, la finalul parţii principale a Preludiului, şi am deschis ochii. Şi am spus: Oh, Dumnezeule, unde s-a dus publicul? M-am uitat în jur şi nu am văzut nimic şi m-am panicat pentru câteva momente. Şi am realizat că mă întorsesem la 180 de grade şi eram acum cu spatele la sală. M-am întors, am continuat să cânt, dar a fost un moment şocant pentru mine, nu se va mai întâmpla niciodată. Încerc să stau mai mult sau mai puţin într-un singur loc acum.

Unul dintre cele mai memorabile momente... îmi e foarte greu să aleg. Pentru că de fiecare dată când urc pe scenă încerc să trăiesc cât pot acel moment.

O carieră nu este doar talent şi studiu. Este şi despre întâlnirile din viaţa profesională sau personală a fiecărui interpret. Dacă ar fi să privim acest traseu al carierei ca pe o călătorie, care au fost întâlnirile care au marcat direcţia carierei violistului Timothy Ridout?

Am avut multe întâlniri importante chiar de la început, cu profesori care m-au ghidat. Recent am studiat cu marele violist Nabuko Imai, un mentor cu adevărat fantastic. Înaintea lui am avut un alţi profesori remarcabili în Londra. Iar în ultimii trei ani am fost norocos să studiez la Academia Kronberg în Germania, timp în care am întâlnit dirijori, pianişti, muzicieni fantastici: Andras Schiff, Christoph Eschenbach... este greu să aleg pe cineva anume care să fie ca o staţie principală în această călătorie. Aş privi mai degrabă ca o linie de tren cu multe opriri, fiecare cu sensul şi frumuseţea ei şi mă consider norocos că am avut şansa să mă bucur de atâtea întâlniri. Nu este ceva care să fi dus la un salt, dintr-o dată, o carieră nu e o schimbare peste noapte, ci mai degrabă o serie întreagă de întâlniri cu oameni care te susţin şi de la care ai atât de multe de învăţat pe drum. Uneori nu e uşor să alegi. Dar dacă vorbim despre oameni care au fost cu adevărat importanţi pentru mine, trebuie să spun că părinţii au jucat un rol imens. Ambii sunt muzicieni profesionişti, tata este un pianist de jazz şi mama violoncelistă, amândoi mi-au împărtăşit din experienţa lor, şi m-au încurajat de-a lungul timpului, nu aş fi ajuns unde am ajuns probabil dacă nu ar fi fost lângă mine, dacă nu m-ar fi ghidat în toţi aceşti ani.

Dar între violoncel şi pian aţi ales viola, cum s-a întâmplat?

Da, este de fapt o poveste amuzantă. Pentru că eram copil şi nu m-aş fi gândit că o să cânt la violă. Nici nu ştiam pe atunci ce este o violă. Dar când aveam 8 ani, pentru că acela a fost, într-un fel, cel mai potrivit timp pentru a începe studiul unui instrument, a fost un concert la şcoala mea. Şi toţi profesorii de instrument au venit să ne cânte mici piese. Profesorul care cânta la violă a cântat tema din Harry Potter. Am ascultat şi am decis imediat că asta aş vrea şi eu să fac! Câteva luni mai târziu aveam propria mea violă şi aşa am început lecţiile.

Harry Potter, primul proiect al violistului Timothy Ridout. Care este cel din prezent?

Vara a fost una plină pentru mine, am fost în Statele Unite invitat în Festivalul Aspen, am debutat în Tokio cu un recital cu pian, şi multe festivaluri în şi în jurul Europei, iar în mod particular, pentru mine, imediat după Festivalul Enescu, sunt foarte entuziasmat să cânt Simfonia concertantă din nou, cu Orchestra de Cameră a Europei, apoi sunt încântat să mă întorc anul viitor cu Philharmonia din Londra, să cânt concertul de Walton din nou, şi da, multe altele. O altă realizare care este importantă acum acum pentru mine este sunt printre interpreţii selectaţi de BBC proiectul New Generation Artists care tocmai începe şi îmi va aduce noi posibilităţi de colaborare cu orchestrele Radio din Regatul Unit. Sunt multe proiecte care mă vor ţine ocupat, în următoarele luni.