Soprana Laura Aikin o înlocuiește pe Kristine Opolais în cadrul concertului din 9 septembrie, prezentând publicului de la Sala Palatului cele Șapte cântece pe versuri de Clement Marot semnate de George Enescu. Artista va urca pe scenă alături de Capela de Stat din Dresda, sub bagheta lui Myung-Whun Chung.

Înțeleg că o înlocuiți pe soprana Kristine Opolais. Cum se reflectă acest fapt în programul serii? Știați deja cele Șapte cântece pe versuri de Clement Marot?

Nu. M-au contactat în joia de dinaintea concertului de la Dresda și a trebuit să le învăț foarte rapid, am avut prima repetiție cu orchestra vineri dimineață; a fost dificil, deoarece în acel moment le citeam la prima vedere alături de orchestră. Am avut, apoi, câteva zile pentru a le aprofunda până la concert - care a decurs foarte bine, cred - și acum sunt relaxată. Între timp le-am învățat și am ajuns să le admir foarte mult. Sunt cântece minunate, absolut splendide; de la început am considerat că sunt scrise perfect; nu mi le imaginez altfel, nu văd imperfecțiuni în compoziție. Nu cred că orchestrația a fost făcută de Enescu, din câte știu. Dacă cineva mi-ar fi propus mie să fac aranjamentul, aș fi ales o orchestră de coarde și câțiva suflători de lemn; cred că întreaga forță a suflătorilor de lemn este cam mult pentru felul în care este scrisă partitura vocală, deoarece sunt cântece foarte intime. Totuși, orchestra își folosește toate culorile, fără a copleși sunetul; este o provocare minunată pentru ei și nu distrage atenția de la frumusețea cântecelor.

Erați familiarizată cu opera lui Enescu înaintea acestui concert?

Până acum nu am cântat nimic de Enescu. Am interpretat multă muzică contemporană, dar nu îmi amintesc să fi cântat lucrări semnate de el. Am mai fost invitată la festival, dar acum e prima dată când interpretez Enescu. Mă așteptam la ceva mai contemporan, de fapt, și am fost surprinsă când aceste Cântece s-au dovedit a fi aproape post-romantice, foarte frumoase și accesibile, foarte potrivite pentru textul original. Cunosc, evident, muzica lui Enescu, dar de obicei, după cum spuneam, cânt foarte multă muzică contemporană. Acesta a fost motivul pentru care am considerat că vor fi contemporane; când s-au dovedit a fi foarte melodioase și cantabile, am fost foarte fericită.

Ați fost invitată și la ediția din 2013. Ce părere aveți despre evoluția Festivalului Enescu?

Cred că festivalul este o șansă extraordinară de a prezenta muzica lui Enescu în fața lumii, o muzică validă, cu siguranță. Este și o șansă pentru România și București să se mândrească, mai ales cu acest geniu pe care îl aveți. Festivalul este foarte bine organizat și mă simt foarte bine. Este un festival admirabil și mă bucur că am avut ocazia de a reveni.

Este prima colaborare cu Myung-Whun Chung?

Da, este prima dată când lucrez cu Myung-Whun Chung. Am mai cântat la Dresda și am mai lucrat cu orchestra, sub bagheta lui Giuseppe Sinopoli, însă acum e prima dată când lucrez cu maestrul Chung. Am avut un început destul de abrupt, amândoi încercam să descoperim cântecele la prima repetiție, însă după cea ce-a doua repetiție am găsit atitudinea necesară pentru a lucra împreună.