Arhivă : Interviuri
Înapoi
AUDIO. Festivalul George Enescu 2019. Interviu cu dirijorul Jayce Ogren

Sâmbătă, 7 septembrie 2019, Orchestra Filarmonicii din Bacău evoluează la Sala Radio, de la ora 13.00, sub bagheta lui Jayce Ogren. În program: Adrian Iorgulescu - Concertul pentru clarinet, coarde și percuție "Ipostaze 2"; Adam Schonberg - Concertul pentru vioară și orchestră (solistă Anne Akiko Meyers); Avner Dorman - Concertul pentru percuție și orchestră (Avner Dorman dirijor, Simone Rubino solist); Xiangang Ye - "Montin Emeil" pentru vioară și orchestră (Ziyu He solist, Eliza Drăgoi - percuție). Invitat Pavel Ionescu - Director al Filarmonicii "Mihail Jora" din Bacău. Comentează Laura Ana Mânzat
Vă spunem bun venit pentru prima dată la Festivalul Internațional George Enescu. Ce știți despre acest festival, despre Enescu și despre viața muzicală din România?
Dintotdeauna am admirat
muzica lui George Enescu. Prima lucrare pe care am studiat-o și dirijat-o în
tinerețe a fost Dixtuorul. De atunci, mi-am dat seama că nu există un alt
compozitor care să sune ca el. A fost așa o voce unică! Am îndrăgit liniile
sale, fluiditatea lor, armonia bogată. Așa că am devenit pentru totdeauna un
admirator al muzicii sale. Dar, despre viața muzicală din România nu prea știu
multe așa că abia aștept să văd țara dvs și să învăț cât mai multe depre ea.
Ce înseamnă pentru dvs.
această participare la festivalul George Enescu?
Este o șansă de a dirija
câteva lucrări minunate din repertoriul muzicii contemporane. Este una dintre marile
iubiri ale vieții și carierei mele: aceea de a aduce la viață lucrări noi, de
a le da o a doua viață. Pentru că se știe, opusurile contemporane de obicei se
cântă o dată sau de două ori și cam atât. Așa că, doresc să le dau o șansă
compozitorilor să fie interpretați, iar ascultătorilor să afle și să cunoască
muzica timpului lor. În programul pe care îl dirijez în cadrul festivalului
Enescu, fiecare piesă are stilul ei individual, distinct, limbajul său. Fiecare
este diferită una față de cealaltă. Așa că va fi o experiență interesantă
pentru mine, dar și pentru orchestră și pentru auditoriu. De exemplu, lucrarea creată
de Adam Schonberg este tonală, frumoasă și va merge direct la inima publicului,
va fi o conectare directă. Cea a lui Xiangang Ye cuprinde elemente ale universului sonor chinez,
iar celelalte sunt ceva mai abstracte, complexe… așa încât percepția va fi un
pic mai dificilă, dar și ele sunt incredibil de bogate muzical. Va fi un balans
frumos. Sunt piese care sugereză diferitele lumi din care fac parte.
Cum de ați ales aceste
lucrări?
Nu le-am ales eu, ci
mi-au fost propuse de organizatori și am fost încântat să le studiez, să le
aprofundez, pentru a le dirija. M-am bucurat că există această categorie dedicată
muzicii contemporane în cadrul Festivalului International George Enescu. Sunt
lucrări noi pentru mine și nu le-am mai dirijat până acum. De asemenea, este
pentru prima dată când sunt la pupitrul Orchestrei Filarmonicii Mihail Jora din
Bacău. Este un moment interesant al carierei mele, deoarece întâlnesc pentru
prima dată acest ansamblu. Dar, sunt de părere că oriunde ai fi, dacă orchestra
este bună și dirijorul este bun, atunci imediat se poate face muzică bună. Este
ceva universal legat de asta...Este vorba de comunicare, de folosirea limbajului
non-verbal al dirijatului. De asemenea, nu am
colaborat nici cu soliștii. Așadar, totul este nou - o țară nouă, o orchestră
nouă, soliști noi, lucrări noi.
Jayce Ogren, sunteți considerat
un dirijor inovativ, versatil care sparge bariere, dar și un pedagog
interesant. De fapt, care este conceptul dvs. artistic?
Muzica are puterea de a schimba viețile oamenilor
în mai bine. De aceea, m-am apropiat de arta sonoră, pentru că am simțit că îmi
poate schimba și mie viața în mai bine. Am simțit comunicarea…prin intermediul
ei mi-am făcut primii prieteni, am avut primii îndrumători. În ceea ce privește
repertoriul, am încercat ca prin interpretările mele să ajung direct la oameni.
Așa că nu m-am limitat la un anumit domeniu din cel atât de vast al muzicii. Am
lucrat repertoriul standard simfonic, de operă, contemporan și am realizat
multe prime audiții ale compozitorilor americani în general. Acesta a fost un
punct important al carierei mele. În acest context, am luat parte la proiecte
care au inclus lucrări noi, pentru că așa mi s-a părut că îmi indeplineam
misiunea de artist. Un alt punct de reper al carierei mele este cel educativ și
sunt foarte încântat că prin intermediul unor proiecte interesante am șansa de a lucra cu tineri, cu studenți.
Ce v-a determinat să
deveniți dirijor? În opinia dvs. care sunt coordonatele ca un dirijor să fie
bun?
Sunt câteva elemente
importante. Primul este acela că un dirijor bun trebuie să fie și un muzician
bun. Așa că am studiat mult și continui și acum, pentru a-mi îmbunătății
pregătirea, lucrez auzul, ritmul...totul. Pentru că o orchestră are nevoie de
un leader, de cineva pe care să il respecte, pe care să il știe bine, care să
ii ajute și să fie capabil să le rezolve orice problemă. Al doilea, trebuie să fie
și un bun psiholog, trebuie să cunoască și elemente de psihologie și chiar
foarte bine pentru că este vorba de lucrul cu oamenii. Mai ales că ne aflăm în
secolul al XXI-lea, vechile metode, ale maestrului dominator, nu mai
funcționează deloc! Oamenii doresc să fie tratați cu respect, corect, să
colaboreze. Să le arăți că ești acolo pentru ei, să se simtă in siguranță cu
tine, să aibă încredere în tine, Și în al treilea rând, un bun dirijor trebuie să
simtă și să transmită acea inspirație magică. Numai astfel, se poate vorbi de o
interpretare artistică la un nivel înalt.
Cum credeți că recepționează
publicul de astăzi muzica contemporană?
Cred că cei care vin la
concert trebuie să fie cu mintea deschisă - open minds - mai ales la un concert
cu muzică contemporană. Adică, să fie deschiși pentru așa ceva, pentru astfel
de experiențe. Îmi doresc ca ei să asculte și să percepea acea sonoritate
specifică acestei muzici, nu neapărat melodiile frumoase și armoniile cu care
sunt obișnuiți, ci să găsească acel ceva interesant în frumusețea sunetului
contemporan. Desigur, acest lucru nu înseamnă că neapărat o să le și placă, dar
să fie disponibili să încerce să descopere această lume și să reacționeze la ea.
Chiar și în lucrările abstracte există acel ceva, care să le atragă atenția.
Pentru a-i ajuta pe melomani, de cele mai multe ori mie îmi place să le și
vorbesc înainte de interpretare, să le explic despre ce este vorba în lucrare,
ce a dorit compozitorul, să le expun câteva idei despre ceea ce vor asculta.
Jayce Ogren, am citit ceva
interesant despre dvs., că sunteți și un pasionat atlet, maratonist. Cum se
împacă sportul cu muzica? Și când aveți timp să le faceți pe amândouă?
Ca freelancer, ca
dirijor de multe ori am timp și stau acasă. Atunci mă pregătesc, studiez diverse partituri pentru proiectele viitoare, dar am și timp liber pe care majoritatea îl dedic atletismului. Sportul mă ajută
să-mi limpezesc gândurile, să îmi rezolv anumite probleme. De inspirat m-am
inspirat de la tatăl meu care și el a practicat acest sport pentru amatori prin
anii ’80. L-am admirat și
atunci am început și eu. Așa că încetul cu încetul a devenit ceva important
pentru viața mea. După cum știți, în general, muzicienii au prieteni doar
muzicieni. Așa că prin acest sport am cunoscut alți oameni interesanți și mi-am
făcut un alt grup de prieteni. Asa că, da, este ceva minunat în viața mea.