31 august, ora 22.30: debut pentru seria concertelor de la miezul noptii din cadrul festivalului Enescu.

Va fi un concert cu un aspect vizual foarte marcat, observ, concertul are o concepție regizorală, va fi și un joc de lumini și o trupă de dansatori.

Da, putem spune, practic, că este un spectacol sincretic, în care dansul, muzica instrumentală, solo-urile vocale ale Mariei și decorul, iată câte personaje se află într-un tot unitar, care servește de fapt, toate aceste imagini și toate aceste sentimente care vor parcurge cele două ore, cele două părți ale spectacolului.

Doamnă Anna Ungureanu, Corul Madriagl pe care îl dirijați este cap de afiș al primului eveniment din seria concertelor de la miezul nopții. Pe scena Ateneului Român veți fi partenerii Ansamblului La Cetra D'Orfeo, într-un concert ce ne poartă către o lume îndepărtată, o lume a frumosului, delicat, fragil și îndrăznesc să spun, inocent. Bănuiesc că sunteți la prima colaborare cu Ansamblul La Cetra D'Orfeo.

Da, suntem la prima colaborare cu acești muzicieni belgieni, cu conducătorul lor, Michel Keustermans, și ne face mare plăcere. Sunt muzicieni foarte buni și cu o sensibilitate aparte.

Ați mai avut parte de asemenea colaborări în trecutul foarte apropiat?

Da, am avut cu Ansamblul Anton Pann, am avut cu Ansamblul Codex astfel de colaborări, cu muzică un pic mai veche și românească și din tradiția europeană.

Spectacole care, nu mă îndoiesc că s-au bucurat de succes. De data aceasta, concertul se intitulează Ay Amor.

Este un spectacol care aduce laolaltă sentimente contradictorii, poate, de la satiră la melancolie, de la veselie până la tristețe, de la imaginea regalității și până la scânteierea ochilor unei femei nebune. Este un spectacol total.  Poate fi o lume îndepartata în cazul unor oameni, dar eu sper ca ascultătorii să se regăsească în toate aceste imagini muzicale întrutotul.

Programul este alcătuit din lucrări mai puțin cunoscute. La fel și autorii sunt mai puțini uzuali, cel puțin pentru noi. Sunt piese pe care le aveți în repertoriu sau le-ați pregătit special pentru acest eveniment?

Toate aceste piese sunt noi, mai puțin una scrisă de Juan Del Encina, piesă pe care Madrigalul, în istoria sa, a mai interpretat-o, dar celelalte, 12 la număr, pentru că în total sunt 13 cântate cu corul împreună și celelalte 12 sunt total noutăți și pentru noi, dar o mare bucurie pentru noi, pentru că am descoperit iată, prin acest proiect, o nouă latură a renașterii muzicale europene, dar, tradusă într-o stilistică barocă, cu dansuri, cu pavane, cu dansuri foarte personalizate ale celor doi dansatori spanioli. Este o atitudine foarte latino, dacă vreți, din toată această combinație. De fapt, cel mai important este ritmul și expresia ritmului, chiar și noi când cântăm aceste pagini muzicale servim textul, într-o manieră foarte apropiată muzicii instrumentale.

Către ce imagini ne îndreaptă textele pe care le interpretează, cel puțin, corul Madrigal?

Avem bucuria nașterii copilului sfânt, adică bucuria Crăciunului, când toți ascultătorii sunt invitați, prin textul nostru, să cânte și să danseze alături de noi și să-și exprime această bucurie prin această imagine, absolut fantastică, cu ritmuri și elemente muzical pregnante, în această direcție, bucuria Crăciunului. Iată, aceasta este una din imagini. O altă imagine tristă, este imaginea regalității spaniole, atunci când regele pierde războiul și este foarte trist și din cauza aceasta, tot poporul este cumva, cu capul aplecat, trist și gânditor, meditativ, dar cu o mică speranță, totuși, că toate lucrurile se vor rezolva, că toate acestea se vor întoarce într-o direcție bună și pozitivă. Apoi avem veselia femeii nebune, care dansează ca o sălbatică, apoi femeia care are ochi sclipitori și care are zâmbetul asemănat cu soarele, părul ei ca un șuvoi de apă care are perle ș.a.m.d., deci femeia în sensibilitatea și fluența ei, apropos de mișcare. Apoi avem satiră, avem imaginea unui păstor nebun, care nu știe să deosebească gâștele de vacile care sunt în fața lui și tot le mână ca pe vaci, dar de fapt sunt niște gâște, iar cel care privește, personajul care îi tot spune că acelea sunt doar niște gâște, îi spune să le mâne până la râu, trebuie să le ducă la râu, iar el insistă, acest Rodrigo Martinez, iată un personaj foarte spaniol, le mână, ca și când ar fi niște vaci, deci satiră, joacă, bucurie, melancolie, tristețe, senzualitate, sensibilitate.

Și multă iubire.

Și multă iubire, desigur. Toate aceste imagini sunt aduse în fața publicului, de aceea spuneam, apropos de ce spuneați dumneavoastră la început, că sunt imagini îndepărtate, poate că sunt toate în noi. Eu cred că sunt contemporane. Cumva, și această satiră se găsește în zilele noastre și această iubire, și această melancolie și tristețea faptului că un popor poate pierde printr-un război, foarte multe ș.a.m.d.

Doamnă Anna Ungureanu, madrigaliștii, pe lângă minunatele concerte, coboară de pe scenă și au un minunat proiect educațional, Cantus Mundi. Detaliați-mi câteva dintre evenimentele pe care le-ați parcurs în acest an și ce suprize ne pregătiți în continuare?

În acest an am avut proiecte mari. Am început cu un festival în parcul Herăstrău, care a ținut patru zile și care a avut contact cu oameni, peste 43.000 de oameni care au venit în contact cu copiii, care au cântat în cor cu copiii, care au cântat la instrumente diverse concerte cu nume sonore din muzica pop de astăzi, muzica rock și muzica folk. Pe de altă parte, au avut posibilitatea de a participa la ateliere și totul gratuit pentru publicul nostru, la ateliere de confecționat, spre exemplu instrumente din legume și fructe. Cred că nu ne-am fi gândit noi cei mari că este posibil, dar copiii au fost foarte entuziaști și au prelucrat imediat aceste fructe și legume cu mare entuziasm și le-au folosit ca niște instrumente muzicale, cântând îmăpreună cu toții, într-o orchestră mare. Festivalul acesta a însemnat că am putut lua contact cu foarte multe coruri din București, care activează, și nu numai ei s-au întâlnit și cu prietenii lor din toată țara. Apoi un alt program și proiect de fapt, foarte important, acum doi ani am început, anul acesta am avut la cele două școli de vară, care au ținut fiecare câte două săptămâni, am avut peste 1000 de copii înscriși, care au beneficiat de la ora 10.00 și până la ora 17.00 după-amiaza, de instructori în direcția muzicii, muzicii corale, în direcția mișcării regizorale, în debate, în cum să mâncăm sănătos ș.a.m.d., niște cursuri foarte bine primite de către copiii, care dacă în prima zi n-au știut, poate, de ce au ajuns acolo, începând cu a doua zi au venit foarte entuziaști și ar mai fi dorit să vină încă două săptămâni, din fiecare serie. În paralel, s-au desfășurat tabere în diverse locuri din România. Tabere, iarăși, care au fost total gratuite pentru copii, cu instructori muzicieni, cu instructori de dans, cu instructori de debate ș.a.m.d. Am avut astfel la Sinaia, am avut la Sulina, am avut în Neamț, am avut la Iași. Acuma pregătim o tabără foarte mare cu liceeni, cu peste 700 de liceeni, la Costinești, în prima săptămână a lunii septembrie. Putem spune că astăzi, peste 43.000 de copii cântă în coruri în toată România sub tutela Cantus Mundi, sub tutela programului național Cantus Mundi și cu ajutorul tuturor evenimentelor pe care le organizăm noi, de fapt, le dăm acest sentiment de apartenență, în primul rând, la familia lor, la corul lor, la colegii lor din cor. Ei când respiră împreună, de fapt dezvoltă un soi de acceptare, indiferent cât de mari sunt diferențele dintre ei, că vin de la oraș, că vin de la sat, au bani sau n-au bani, au familie sau sunt părăsiți ș.a.m.d. Cu festivalul Enescu anul acesta, proiectul Orașul cântă se va desfășura și de către Cantus Mundi, în București, cu sprijinul Primăriei Capitalei și ProEdus, aproape 2000 de coriști și instrumentiști din programul național Cantus Mundi și vor face orașul să răsune, prin microrecitaluri, în parcuri, muzee, centrele comerciale și clădirile de birouri. Spectacolele acestea sunt de stradă, sunt concerte în aer liber, recitaluri cu intrare liberă, astfel încât, să-i facem pe toți cei din orașul București, să fie părtași la festivalul Enescu.