În 7 septembrie, muzicianul va urca pe scena Ateneului Român alături de violonista Julia Fischer. Interviul este realizat în limba română, pe care Henri Bonamy o stăpânește foarte bine.

Henri Bonamy, sunteți invitat pe scena Festivalului Enescu. În primul rând, știu că aveți o legătură foarte specială cu România. V-aș ruga să ne-o dezvăluiți.

Da, eu sunt pe jumătate român. M-am născut în Germania, dar mama mea - violonistă - vine din Brașov; a studiat la București și, după aceea, în Germania. Tatăl meu este francez.

Ați învățat limba română în casă!

Cu bunica mea, când aveam 10-11 ani, în anii '90, după revoluție de fapt.

Ați fost laureatul multor concursuri. Ce rol joacă acestea în dezvoltarea carierelor tinerilor muzicieni?

Cel mai important concurs pentru mine a fost Concursul de la Geneva, unde am avut un premiu special acum mulți ani.

Și ce a însemnat această competiție, acest premiu, pentru dezvoltarea carierei dumneavoastră?

A fost un fel de recunoaștere a muncii mele și un punct de unde puteam să spun că traiectoria prin Franța, Germania, Spania cu profesorii mei a avut un rol pozitiv și am ajuns la un nivel internațional. Era un fel de început cu niște concerte și cu niște contacte importante.

Ați studiat cu mulți pianiști celebri. Ce-au însemnat aceste cursuri pentru dumneavoastră și care este maestrul de la care ați învățat cel mai mult?

Asta poate fi greu de spus, dar am avut contact foarte des cu Dmitri Bashkirov chiar când eram tânăr. A fost o perioadă de 10-14 ani, de când aveam 12 ani, și am și studiat la Madrid la Școala superioară de muzică în clasa lui, după Paris... și a fost o perioadă foarte intensivă, cu pregătiri de concursuri și cu mult repertoriu și cu contact cu colegi foarte brilianți.

Cum caracterizați Festivalul "George Enescu"? Cum îl priviți dumneavoastră, fiind un artist din afara României?

Cred că este unnul din festivalurile cele mai importante din Europa și din lume; este un meeting point al acelor artiști care au ceva de spus în ziua de astăzi. Și prin faptul că vin foarte multe orchestre mari, are un statut de ceva foarte deosebit. Și pentru că este la București, nu este în Franța sau în Germania, în Europa occidentală, este ceva foarte deosebit și cred că se privește cu foarte multă curiozitate ce se face acolo, cine cântă, ce programe sunt. Sunt foarte mândru și bucuros că fac parte din festival anul ăsta.

La București cântați cu Julia Fischer. Câteva cuvinte, vă rog, despre relația artistică pe care o aveți cu această violonistă, mai ales pentru că știu că ea este și pianistă.

Ne cunoaștem de vreo 23 de ani, de la Verbier, unde ea cântase niște concerte cu orchestra și eram într-un curs, fiind student. Și am avut un contact, de fapt, fără pauză de atunci, la Munchen (unde trăiesc acum), cu foarte multă muzică de cameră, niște cursuri pe care le organizăm cu niște colegi din Munchen. Faptul că este pianistă, este un semn că este un muzician foarte înțelept; este un mare talent violonistic, bineînțeles, dar are un cap extrem de bine făcut - cunoaște sonate de Beethoven, poate să cânte și Brahms la pian, sonate vioară cu pian la vioară sau la pian. Este un artist foarte inteligent și cu care destul de ușor să cânt. Ea are o experiență așa de mare cu orchestra și o relație cu timingul care este extrem de curată și de sănătoasă. Este foare agreabil pentru un pianist să cânte cu ea.

Mozart, Brahms, Enescu, Ravel sunt reperele între care veți ghida publicul la București. Cum s-a născut ideea acestui recital și care sunt atracțiile, dar și dificultățile programului?

Bineînțeles, punctul central este Sonata a II-a de Enescu, pe care a scris-o la Paris - cred că avea 20 de ani - și se aude foarte mult influența lui Faure, care a fost maestrul lui. Și este o panoramă a acestei epoci, cu Brahms și cu Ravel, și este foarte important pentru Julia să fie și o referință la clasicism... Mozart, Sonata de Mozart. Este foarte interesant la Enescu să se audă și influența muzicii din Viena - el trecând prin Viena în anii '80-'85 și a avut și contacte în cercuri de cunoștințe cu Johannes Brahms. După aceea a venit la Paris să se dezvolte și Sonata este un fel de rezumat al acestor ani de formare. Dificultatea să facem un program să fie bineînțeles muzical atractiv pentru cap - adică cum se înțelege muzica lui Enescu cu referințe, cu Brahms și cu Ravel care a fost scris după aceea, dar vine totuși din școala lui Faure și Conservatorul din Paris din ultimii ani ai secolului XIX. Enescu a fost și el nu mare violonist care cânta Sonata a II-a și la pian și pe vioară - mai sunt înregistrări. Așa a venit ideea noastră să cântăm această sonată, să adăugăm Brahms și Ravel și, după aceea, o referință la clasic.

Având în vedere faptul că aveți rădăcini românești, cum simțiți, cum apreciați muzica lui George Enescu?

Îmi este foarte, foarte aproape. Bineînțeles, Rapsodia nr.1 a fost, cred, prima piesă pe care am auzit-o mai tânăr, dar totuși fiind conștient că este muzică românească și că sunt și eu român îmi folosește faptul că vrea să treacă un spirit românesc și folcloric dar prin o mare pregătire a compoziției. Este totul foarte, foarte controlat și tehnic din punctul compoziției... foarte foarte interesant tot ce face și în Sonata a doua, unde se găsesc niște teme - în prima parte, în a doua parte și-n a treia parte - fiind o legătură mare, un arc în piesă. Mi-ar plăcea să cunosc, de exemplu, opera Oedip un pic mai bine. Știu că anul acesta are o prezență mare la Salzburg în festival și sunt foarte bucuros că ajunge la public în Salzburg. Și sonatele de pian... cunosc niște înregistrări foarte, foarte bune cu Theodor Paraschivescu de exemplu, care a fost un maestru al meu la Paris. Nu știu dacă se găsesc și înregistrări sau au fost cântate de Radu Lupu... Totuși, face parte din repertoriul mare pe care putem să-l abordăm pe scenă.

În afară de muzică, mai aveți și alte pasiuni?

Da, un pic de sport. Am doi copii. Îmi place vinul, nu de băut, ci ca de cultură... și foarte mult muzeele. Unde am loc și timp să mă duc la un muzeu, mă duc și încer să învăț tot ce este de învățat și de înțeles.

După Festivalul Enescu, ce urmează în cariera lui Henri Bonamy?

Urmează o săptămână de muzică de cameră la Bruxelles și Waterloo. După aceea, un curs și concerte cu cântăreți din Munchen în Italia, cu doamna Christiane Iven, una din cele mai mari profesoare de canto la ora actuală... Proiecte cu dirijat Smetana, Grieg și Mozart în iarnă și un program de muzică franceză la pian și un pic de muzică de cameră franțuzească - Darius Milhaud, Poulenc și Ravel - în noiembrie-februarie.

Mulțumesc foarte mult! Mult succes! Vă așteptăm la București!

Foto: wildundleise.de