Arhivă : Interviuri Înapoi
AUDIO. Interviu cu Dana Probst, directoarea Festivalului Țintea Muzicală
Mă număr printre norocoșii care s-au aflat la Țintea, în acest frumos cartier al orașului Băicoi, încă dinaintea momentului în care zilele și serile camerale desfășurate în familia Probst-Dumitrescu să fi purtat titulatura de festival. Timpul a trecut foarte repede și iată că sunteți deja la cea de-a XI-a ediție a acestui festival de familie, într-o atmosferă de prietenie, dar dedicat tuturor melomanilor interesați să asiste. Festivalul nu are loc doar la Țintea, s-a dezvoltat cu timpul și cuprinde recitaluri derulate și la Ploiești, Câmpina și București. Doamnă Dana Probst, care sunt obiectivele acestei a XI-a ediții a Festivalului "Țintea muzicală"?
Țintea muzicală dedică ediția a XI-a lui Leopold Mozart, pentru că anul acesta se împlinesc 300 de ani de la nașterea lui și nu numai pentru că se împlinesc 300 de ani, ci și pentru faptul că Leopold Mozart a fost o figură foarte interesantă în istoria muzicii, poate prea puțin pusă în lumină. El nu a fost numai tatăl lui Wolfgang Amadeus, ci și un compozitor foarte bun, un violonist capelmaistru la Salzburg atâta vreme, intelectual, pedagog și manager. Festivalul dorește să aducă în atenția publicului figura lui, dar nu numai personalitatea lui, ci și lucrările lui, punându-l în dialog cu contemporani de-ai lui, dar și cu compozitori care peste un secol, două, chiar trei au continuat ceea ce el a început și mă refer aici în primul rând la duo-ul de vioară. Pentru că, la sfârșitul vestitei metode a lui Leopold Mozart (care la vremea aceea a fost un eveniment editorial al Europei, metodă care a apărut în același an, 1756, când s-a născut și fiul - Wolfgang Amadeus) există și 16 duete de vioară scrise în scopuri pedagogice, dar foarte interesante ca muzică. Mergând pe linia aceasta, plecând de la ele, am ajuns la Bartok, la minunata muzică a celor 44 de duete scrise de Bartok în 1931-1932 și, mai târziu, la o lucrare interesantă care se potrivește în contextul nostru, Moz-Art de Schnittke, culminând cu o primă audiție de Șerban Marcu pentru două viori... pentru că festivalul nostru ține la ideea de la care a plecat, să pună față în față creația contemporană cu lucrări ale muzicii clasice, romantice.
Cum ați ajuns la tema pe care o propuneți, Bucuria simplității?
Bucuria simplității... pentru că ne aflam în perioada lui Leopold Mozart și ne confruntam cu muzici contemporane lui, născute pe la începutul secolului XVIII, și ne-am gândit că această muzică ne împrospătează prin claritatea ei, prin luminozitatea ei și prin bucuria pe care o aduce. Poate că avem mai multă nevoie decât credem, mai ales noi cei care dorim să fim legați numai de contemporaneitate, de această claritate pe care o dă lucrul simplu, dar foarte temeinic făcut. Am avut în fiecare an o perioadă istorică pe care ne-am axat, în afară de cea contemporană. A fost romantismul, a fost Brahms, a fost Liszt, a fost începutul de secol XX. Iată, acum ne oprim la... nu chiar la clasicism, ci la perioada care l-a declanșat.
Faptul că Leopold Mozart a fost tată de mare compozitor face să fie interesant i ce s-a întâmplat între ei doi pe parcursul vieții. Și ceea ce s-a întâmplat se poate citi în scrisorile pe care ei le-au schimbat. Leopold i-a fost tată, dintr-un punct de vedere al multora, foarte autoritar. A fost un tată care a dorit ca fiul să aibă o siguranță a vieții de care fiul nu s-a entuziasmat. Despărțirea care a avut loc între Wolfgang Amadeus și Leopold este de fapt o tăietură în istorie în statutul artistului din perioada aceea. Leopold a fost angajat la Curtea arhiepiscopală în Salzburg, Wolfgang Amadeus nu a mai vrut să fie amgajat. Trimitea deja într-o altă epocă, a artistului independent. Mi se pare interesant să subliniez și acest lucru - noi vom citi fragmente din textele scrisorilor pe parcursul concertelor, între piese.
Vorbiți-ne și de invitații acestei ediții!
Invitata principală este Joanna Lewis, violonistă din Austria - de fapt, australiancă - care va cânta împreună cu violonista Raluca Stratulat, Sorin Lupașcu - corn, Otto Probst - pian. Iar în ultimul concert, avem onoarea s-o avem lângă noi pe mezzosoprana Antonela Bârnat, care va cânta mai multe arii din lucrări mai mari atât de Leopold Mozart, cât și de Wolfgang Amadeus Mozart.