În data de 13 iunie, ora 12.00 la Euro Hotel Grivița are loc dezvelirea unei plăci comemorative, dedicată lui George Enescu. În perioada interbelică, muzicianul obișnuia să închirieze o cameră în fostul Hotel Bratu - actualul Euro Hotel Grivița. Detalii aflăm de la Ion Stafie, autorul acestei inițiative dedicată marelui compozitor.

Toată povestea s-a întâmplat în 1953. Atunci conducerea a hotărât să se mărească numărul de studenți la anumite facultăți. De exemplu, la noi s-au mărit la 150 de studenți și nu mai era loc unde să-i cazeze. S-au naționalizat niște hoteluri, printre care Hotelul Bratu despre care e vorba în subiectul nostru de față și Hotelul Marna, care era aici, în apropiere, recent demolat. Hotelul Bratu era un hotel modest. George Enescu îl folosea - de ce? - pentru că era aproape de Gara de Nord. Pentru el era foarte comod că venea din turnee - pe vremea aceea se călătorea cu trenul și cu vaporul, nu ca acum, mai mult cu avionul. Și, deci, era aproape de gară, venea hamalul cu bagajele și ocupa un mic apartament în acest hotel. Acesta a fost apartamentul în care a locuit ani de zile George Enescu.

Am văzut fostul hotel Atala - așa se chema hotelul unde a trăit el în ultimul timp și unde a decedat - și am găsit acolo o plăcuță destul de modestă în care scris "Aici a locuit și a decedat muzicianul român George Enescu, violonist și pianist". Placa a fost făcută de bună credință, dar incompletă, pentru că George Enescu n-a fost numai pianist și violonist, el a fost și dirijor și compozitor... trebuia scris mai mult despre el, dar probabil că așa au fost condițiile atunci.

În placa pe care o dezvelim noi aici, am făcut-o cu mai multă grijă și am scris aproape toată activitatea lui. Am vrut demult să fac treaba asta, pentru că știam de hotelul Bratu, și am încercat să iau legătura cu cei care se ocupă de monumentele istorice. Am găsit destulă înțelegere, destulă bunăvoință. Am vrut să rămână ceva scris, ceva solid, să rămână o amintire serioasă despre faptul că el a trecut prin această zonă, să nu rămână necunoscut. E bine ca lucrurile acestea să rămână totuși, să se bucure cel puțin posteritatea de ele.