Bogdan Baciu, Falstaff, Romeo și Julieta, Madama Butterfly și Don Carlos sunt titlurile din ale căror distribuții faceți parte la Opera din Duisburg. Cea mai recentă premieră este cea cu opera Romeo și Julieta, dacă nu mă înșel. Cum a fost primită de public?

Această producție nouă de Romeo și Julieta este puțin mai neconvențională decât cum ar fi obișnuit publicul larg cu ideea de Romeo și Julieta - în primul rând, piesa lui Shakespeare, în al doilea rând, toate producțiile clasice de operă. E puțin adusă în zilele noastre - multă, multă simbolistică, mult semi-întuneric pe scenă... costumele sunt destul de frumoase, dar, per total, pot să spun că a fost un succes, iar românii noștri au strălucit în rolurile principale; au fost asigurate de către Luiza Fatiol și Ovidiu Purcel - Julieta, respectiv Romeo.

Mai interpretați pe aceeași scenă și Ford din Falstaff.

Sigur. Trebuie să fac o completare. Deutsche Oper am Rhein deservește două teatre de operă - Dusseldorf și Duisburg; mai mare este Dusseldorf, puțin mai mic este Duisburg, iar Romeo și Julieta a avut loc la Dusseldorf, Falstaff a fost la Duisburg. Într-adevăr, a fost o reluare, nu a fost o premieră - producția are vreo douăzeci și ceva de ani - dar este o producție clasică și foarte, foarte frumoasă. Decorurile, costumele, relațiile dintre personaje... și exact în nota aceea tradițională pe care a vrut-o Verdi de la bun început.

Iată, avem o producție clasică și una modernă. Ce preferă publicul german?

Publicul german este destul de împărțit, preferă și una și alta. Acuma, curentul ăsta care a adus atâtea noutăți în operă deja s-a împământenit și, cumva, având în vedere că merge deja de 30-40 de ani acest curent, avem un segment al publicului care deja este cumva educat și mulat pe acest stil. Bineînțeles, există și celălalt segment al publicului căruia îi plac producțiile clasice. Vă dau un exemplu, când s-a reluat Cenușăreasa aceea a lui Jean Pierre ........, acum doi ani, momentul când apare Cenușăreasa îmbrăcată cu rochia aceea neagră, imensă, superbă, publicul a început să aplaude. Deci, clar, părerile sunt împărțite, dar având în vedere că sălile sunt mereu pline la fiecare spectacol asta demonstrează că avem public și pentru un fel și pentru alt fel de regie.

Urmează Don Carlo, în rolul Rodrigo de Posa, în luna mai. Este o montare nouă?

Nu, este o reluare la Duisburg. Și, ca un eveniment, ar fi că bunul meu prieten și coleg Bogdan Taloș o să debuteze în rolul Filippo, de data aceasta, iar Ramona Zaharia, soția mea, va fi Eboli. Și am impresia că Beniamin Pop, alt coleg al nostru, va face Il Frate, deci o să fie iarăși o producție unde suntem vreo patru români și... bineînțeles, este un titlu fantastic, cu muzică superbă. Pentru mine, cel puțin, este un rol pe care mi l-am dorit foarte mult, l-am debutat deja acum doi ani, și cu siguranță la reluarea de acum o să abordez puțin diferit acest rol. Să zicem că rolul s-a mai copt, a mai stat puțin și s-a mai așezat; sper din tot sufletul de fapt.