Ateneul Român găzduieşte astăzi, 5 martie 2019, recitalul pianistului Nicolae Dumitru. Evenimentul sold out, intitulat "Culori și umbre", se desfășoară în Sala Mare, de la ora 19.00.  Programul cuprinde 12 preludii de Claude Debussy şi suita "Tablouri dintr-o expoziţie" de Modest Musorgski.

Ne bucurăm să vă putem asculta în recital pe scena Ateneului Român. Aș vrea să vă întreb cum ați imaginat acest concept - "Culori și umbre" - și de unde a pornit ideea?

"Culori și umbre" înseamnă în primul rând esență. În momentul în care alcătuiești un program, primul lucru la care trebuie să te gândești este ce vrei să transmiți publicului prin acest program. În cazul meu, au fost culorile fabuloase ale impresionismului lui Claude Debussy și umbrele, dacă vreți uneori tenebre, ale stărilor lui Modest Mussorgski. Problema fundamentală este ce-i dăruiești ascultătorului. În momentul în care pretinzi două ore din timpul a câteva sute de oameni, în momentul acela trebuie să te justifici cu ceva. Justificarea mea este faptul că suntem în fața câtorva concentrate de eternitate, de transcendent, iar rolul pianistului este să le transmită, să le dăruiască ascultătorului. Deci marea mea dorință a fost să pot să dăruiesc ceea ce am primit eu. Ele nu sunt piese muzicale, ele nu sunt pur și simplu niște forme estetic sonore, ele sunt concentrate de energie fabuloase. De aceea revenim din nou la această muzică, după zeci și sute de ani. Gândiți-vă că, ținând cont de mijloacele tehnice care există acum, orice filarmonică și-ar putea permite inclusiv interpretări muzicale istorice cu hologramele artiștilor, dar această transmitere vie a energiei acelor creatori este motorul care atrage publicul în sala de concert și care ne dă nouă, instrumentiștilor, puterea de a lucra spre a oferi publicului acest lucru. Nu e o problemă de viziune proprie, este o problemă de a transmite acea bucățică de veșnicie pe care ne-au lăsat-o marii creatori.

Marea dificultate pe care o aduce orice program este aceea de a deveni tu creatorul acestor piese pe scenă; este aceea de a deveni compozitorul lor, de a le improviza în acel moment, știind desigur perfect ce se întâmplă în partitură. Este, într-un fel, aceeași problemă ca aceea a actorului; tu ești personajul respectiv, dar, în același timp, nu ești. Dacă tu nu devii acel personaj pe scenă, atunci se întâmplă ca publicul să nu te creadă. Da, e frumos, dai din degete, ai studiat, ai nuanțe, ai chiar un sunet foarte frumos, dar publicul rămâne cu senzația că nu ești credibil. Aceasta este marea dificultate - să devii creatorul acestor piese și nu cel care le reproduce din partitură.

Domnule Nicolae Dimitru, cum arată agenda dumneavoastră pentru următoarele luni?

O să am anul acesta niște recitaluri - aștept confirmările - la Lisabona, Praga, Roma și Paris. Pe 2 noiembrie sunteți invitații mei; voi cânta împreună cu Camerata Regală Concertul nr.2 de Rahmaninov la Ateneul Român. Și aștept cu interes niște contacte din partea Formațiilor Muzicale Radio.