Nicolas Simion, reveniți acasă de la Koln la Brașov și veți continua într-un nou concert din cadrul Festivalului Internațional Mozart, seria "Classic meets Jazz". După Dan Dediu, Sabin Păutza, după Canzonieri sacrale, urmează Mozart și nu numai...

Este o oportunitate să prezentăm muzica lui Mozart într-un cadru jazzistic. Am preluat  teme din Sonatele pentru pian, Uvertura operei "Nunta lui Figaro" și câteva arii din Flautul fermecat și Nunta lui Figaro, pe care le continuăm cu improvizații în stil Mozart - clasic spre jazz, deci este un crossover.

Aveți un program exclusiv Mozart sau vor fi și alte surprize?

Nu este numai Mozart, pentru că mi-am dat seama că ar fi prea riscant. Muzica lui Mozart este așa de bine scrisă, încât se aude orice notă greșită. Stilistic, dacă nu îl cânți pe Mozart așa cum ar trebui, sună, ca să spun un cuvânt nemțesc, "kitschig", sună a kitsch și ca să evităm acest lucru am adăugat în program două piese de Beethoven, Fur Elise, care e foarte cunoscută, dar am decompus-o eu, am transformat-o  puțin în altceva. Pianistul va cânta un aranjament dupa Sonata Patetica, doar câteva teme din prima parte. Apoi avem in program piese de Mihail Jora, o piesă de Constantin Silvestri, un Scherzo pentru pian de Nicolae Coman, o piesă proprie mai nouă, o piesă a pianistului. Va fi un program destul de variat.

Deci veți cânta într-un duo cu Marcus Schinkle. Este prezentat ca  pianist crossover, nu doar ca pianist de jazz. Ce ne puteți spune despre el?

Da, este un pianist din Bonn pe care l-am cunoscut acum câțiva ani și care se ocupă și de muzică clasică și de jazz. Chiar a avut un recital anul trecut în Festivalul Beethoven de la Bonn cu cvartetul lui, în care a prezentat muzica lui Beethoven adaptată la ritmuri de jazz. Și atunci mi-a venit ideea ca să-l contactez și să încercăm un duo cu muzica lui Mozart.

De ce considerați că muzica clasică ar avea nevoie de jazz și invers, jazz-ul, de muzica clasică? Care ar fi câștigul acestui gen de fuziune?

Greu de spus. S-a încercat acest lucru, încă demult, încă de prin anii '50-'60. Gunther Schuler, un compozitor și dirijor american și-a încercat norocul aranjând piese clasice. El l-a numit third stream, deci direcția a treia în muzică. Era muzica clasică, foarte clar, apoi muzica de jazz, muzică pop ș.a.m.d. Chiar am abut o colaborare în 1998 cu Gunther Schuler și cu Orchestra Radiodifuziunii din Koln, când am imprimat muzica lui  Jim Pepper.  La noi Richard Oschanitzky a făcut asemenea lucruri, chiar foarte, foarte bine. Are un Concert pentru saxofon, pian și orchestră, extraordinar, compus în '68-'69, pe care l-am și cântat și l-am imprimat și sunt și mulți alți compozitori, Pascal Bentoiu are câteva lucrări inspirate din jazz, Dumitru Bughici, Nicolae Coman, Sabin Pautza, Dan Dediu. Nu este neapărat o modă, dar pentru mine este o posibilitate de a combina elementul improvizatoric din muzica de jazz cu textul scris și de a găsi o linie care să le unească, să sune organic, să sune natural. De fapt, improvizația a existat dintotdeauna în muzică. Deci, este ceva care te pune într-o situație foarte specială. Ca să inventezi,  să fii creativ,  să improvizezi,  să găsești pe moment soluția ideală.

...și să traversezi granițe.

Este un triplu salt mortal.

Este posibil ca acest concert de vineri 22 februarie să devină accesibil pe disc, publicului dumneavoastră ?

Ne-am dori să-l imprimăm, dar suntem în faza în care lucrăm, în care  experimentăm acest program.  Avem un workshop în schimb în data de 21 februarie la Facultatea de Muzică din Brașov , unde vom prezenta  programul și vom avea un dialog cu studenții, care vor veni la acest curs de improvizație. Desigur, sperăm să îl și înregistrăm la un moment dat.