Joi, 10 ianuarie, dirijorul Ion Marin a condus Orchestra Uniunii Europene într-un eveniment special prilejuit de preluarea de către România a Președinției Consiliului Uniunii Europene. Interviul a fost realizat în dimineața zilei de 10 ianuarie, la repetiția pentru acest concert.

Te-am auzit spunând puțin mai devreme că este un debut la Ateneu?

Da, paradoxal, așa cum poate să apară, este debutul meu pe scena Ateneului Român, dar nu din asta se compune o istorie personală, din când e prima dată și ca să fiu foarte cinstit, cu acest proiect care este absolut unic, al Orchestrei Uniunii Europene, făcută din adulți, din 28 de mari orchestre, de fapt din 28 de capitale din cele mai importante orchestre, de la Viena, de la Berlin ș.a.m.d. Nici nu prea ai timp să ai nostalgii de vreun fel, dar din când în când, dacă gândim statistic, dar este debutul meu pe scena Ateneului.

Emoții pe de-o parte pe scena Ateneului și pe de altă parte în Rotonda Atenului, pentru că mai este și o punere în pagină, într-o asemenea pagină de prestanță, să spunem, internațională, europeană, a unui proiect de suflet.

Da, e un proiect, chiar mai mult decât un proiect de suflet. E un proiect de profundă credință în talentul și resursele culturale afective ale copiilor României. Programul național Cantus Mundi, pe care l-am inițiat și care după aceea în 2011 și după aceea a devenit program național în 2014. Sunt peste 40.000 de copii și unul din lucrurile de care sunt foarte mândru, în paralel dacă vrei, sensul proiectelor au mers în sens invers. Programul național Cantus Mundi, prin Comisia Europeană, va avea proiecte pilot în 14 țări ale Uniunii Europene, pentru că se referă la o problematică de incluziune socială care e foarte diferită de la o țară la alta, legată de migrație, legată de o sumedenie de factori, de la cei economici, la cei de handicap fizic ș.a.m.d. Este o idee care a trezit la Bruxelles un entuziasm incredibil.

În sensul invers, plecând de la țările europene, tot bineînțeles prin Bruxelles și cu un efort extraordinar al Artexim-ului și al lui Mihai Constantinescu, această idee, a unei orchestre a Uniunii Europene. Nu știu dacă vă dați seama cât e de dificil să contactezi orchestrele, să vezi care sunt membrii, să alegi în funcție de instrumente, pentru că nu poți să te trezești cu 25 de contrabași și să formezi această orchestră și după aceea s-o formezi din punct de vedere muzical în două zile. Aceasta este o încercare cu o ștachetă foarte înaltă, dar sunt extraordinar de mulțumit de felul în care a fost organizat și de minunea asta care este limbajul muzical, să vezi cum oameni din 28 de țări devin colegi, fără să se simtă vreo secundă partea de funcționare a muzicianului de orchestră, dimpotrivă, un entuziasm tineresc, însă la muzicieni de mare, mare calitate și toate detaliile de pregătire, de cultură, de instrumentele cu care au venit ș.a.m.d. și este într-adevăr un lucru foarte bun. Sper din tot sufletul ca această orchestră a Uniunii Europene, prin susținere guvernamentală etc., să devină o instituție europeană, cu sediul în România. Asta nu-i un steag albastru cu stele galbene, ci sediul Orchestrei Uniunii Europene la București, ar fi o șansă de a avea o instituție internațională la București, efectivă, și care poate bineînțeles merge în turneu și să fie prezentată în toate capitalele europene și în alte părți. Ar fi foarte important pentru România ca această orchestră a Uniunii Europene să-și aibe sediul moral, sediul sufletesc, să fie în România și să existe una sau două întâlniri pe an de acest tip.