Violoncelistul Andrei Ioniţă concertează joi, 22 noiembrie 2018, în cadrul Festivalului RadioRo.

Domnule Andrei Ioniţă, reveniţi la Sala Radio, de data aceasta pentru un concert în Festivalul RadiRo. Cum aţi primit invitaţia de a cânta în cadrul acestui eveniment?

Eu cu Orchestra BBC Philharmonic deja am o colaborare de un an, doi - am avut câteva concerte în studio prin intermediul programului BBC New Generation Artist, așa că a fost o combinație de bun augur să cânt alături de ei la Festivalul din București. Eu, personal, nu cunosc alt festival în Europa care să invite, efectiv să adune laolaltă instituțiile EBU. Este o idee minunată și mă bucur foarte mult să fac parte din acest festival. Eu mă bucur de fiecare dată să cânt publicului român, îmi vizitez familia... oamenii au nevoie să audă cât mai multă muzică bună și mă bucur dacă sunt capabil să le ofer asta.

Dirijorul concertului va fi Moritz Gnann. Ați mai colaborat cu acest muzician?

Nu. Este prima noastră colaborare. Am repetat deja săptămâna trecută la Manchester pentru a avea cât mai multe repetiții înaintea concertului; aici am venit numai la repetiția generală. Concertul de Haydn este un concert destul de direct și avem o colaborare foarte bună; orchestra ascultă, oamenii sunt foarte drăguți.

Aș cita acum dintr-o cronică ce a apărut în publicația The Times: "Unul dintre cei mai captivanți violonceliști din ultimul deceniu, Andrei Ioniță a interpretat Concertul în Do major de Haydn cu o intensă frumusețe a tonului, o articulație inteligentă, senzațională și caracter jucăuș." Care considerați că sunt provocările pe care le presupune această lucrare din punct de vedere tehnic și interpretativ?

Partea a treia, evident, este cunoscută pentru dificultățile tehnice; este, efectiv, o piesă de virtuozitate nu numai pentru solist, cât și pentru orchestră. De obicei, în muzica clasică, este important să-ți păstrezi cumva balansul între a fi prea emoțional, între a-ți arăta virtuozitatea și strălucirea și a rămâne încă în stil și a aduce, de asemenea, orchestra după tine. Și această tensiune interioară care trebuie să existe tot timpul, combinată cu o liniște și cu acest echilibru, este, cred, cel mai dificil lucru de realizat în muzica lui Haydn. Dar, în același timp, această muzică este atât de naturală și până la urmă, este o mare plăcere.

Cum se derulează pentru dumneavoastră o zi înainte de un concert important? Aveți anumite obiceiuri sau superstiții?

Obiceiuri sau superstiții nu am, dar, în general, ziua concertului este o zi în care nu ai timp și de alte activități. Trebuie să-ți conservi toate energiile și, mai ales, concentrarea pentru ce se va întâmpla seara.

Ați concertat deja cu orchestre faimoase din Europa. V-aș întreba dacă aveți vreo orchestră preferată sau ce anume apreciați la o orchestră atunci când concertați alături de ea?

Până acum, BBC Philharmonic este chiar orchestra mea preferată cu care am cântat. Mă bucur că și în stagiunea aceasta, în luna martie, o să cânt cu ei în Manchester, în Bridgewatter Hall. Așa cum am spus, este o colaborare fructuoasă. Da, mi-a făcut mare plăcere, evident, să cânt și cu Orchestra DSO, în Berlin, sau cu Bayerischer Rundfunk în urma concursului ARD, cu Orchestra Mariinski evident. În același timp, nu pot spune neapărat că am o singură orchestră preferată cu care vreau să colaborez. Mai sunt foarte multe orchestre cu care aș dori să cânt pe viitor... este o lume întreagă de descoperit.

În această perioadă locuiți la Berlin. Studiați încă la Universitatea de Arte de acolo. Vă rog să ne vorbiți despre activitatea dumneavoastră. Cum este pentru un tânăr artist viața muzicală berlineză?

Momentan, pentru mine, Berlinul a devenit un loc în care mă pot odihni după numeroasele turnee și călătorii. Dar este o emulație culturală ieșită din comun. Asta o spun deja de câțiva ani. Sunt mulţi artiști tineri care locuiesc acolo sau s-au mutat acolo în ultimii ani... De exemplu, sâmbătă seara am participat la concertul Orchestrei DSO, l-am salutat pe Robin Ticciati. Este un loc foarte bun pentru a cunoaște oameni extraordinari, pentru a asculta concerte minunate și, în același timp, este și foarte relaxat.

Veți rămâne la Berlin și după ce veți termina studiile?

Momentan, voi continua să locuiesc la Berlin, da. Dar vin cât se poate de des în vacanță în țară.

Bănuiesc că muzica vă ocupă aproape tot timpul, dar când nu faceți sau ascultați muzică, ce vă pasionează?

Asta este problema muzicianului... chiar dacă ai timp liber, nu mai ai energia necesară pentru a întreprinde o anumită altă activitate pe care să o poți considera hobby. Da, normal că a asculta muzică, a citi, a te întâlni cu prietenii nu se consideră hobby-uri.

Au trecut deja trei ani de când ați câștigat Concursul Ceaikovski - probabil cel mai important succes al dumneavoastră. Există încă ecouri? Invitațiile pe care le primiți să concertați alături de orchestre renumite vin ca urmare a câștigării acelui concurs?

Nu știu dacă mai vin direct în urma Concursului Ceaikovski, însă, indirect, deja s-a creat o oarecare rețea în jurul meu și în jurul numelui meu. Lumea deja mă cunoaște nu doar ca fiind câștigătorul Concursului Ceaikovski acum, cât și ca artist BBC. Și pe această bază creăm, încet, încet, o carieră internațională.

În perioada următoare veți concerta la Moscova împreună cu celebrul dirijor Mihail Pletniov. Cum este relația dumneavoastră cu dirijorii ruși în general, pentru că știu că ați colaborat și cu Valery Gergiev. Simțiți o susținere specială din partea lor după ce ați câștigat Concursul Ceaikovski?

Evident, Concursul Ceaikovski este cea mai bună rampă de lansare dacă dorești să intri în contact cu marii artiști ruși. Dar nu doar maestrul Gergiev, ci și maestrul și pianistul extraordinar Mihail Pletniov m-a ascultat la concurs și apoi m-a invitat să cânt cu Filarmonica din Tokyo anul trecut, tot Prokofiev - Simfonia concertantă, și a ținut neapărat să vin și la Moscova să cânt cu orchestra dumnealui, cu Orchestra Națională a Rusiei. Şi acum am reușit să și găsim o dată în care să fim toți disponibili și mă bucur foarte mult să revin în decembrie la Moscova.

În octombrie ați fost director artistic în rezidență al Festivalului Alpen Arte în Schwartzenberg. Ce s-a întâmplat, de fapt, acolo? Bănuiesc că a fost o experiență nouă pentru dumneavoastră.

Da. Este un proiect nou; a început acum doi ani. Se țin două ediții pe an cu câte un alt nou director artistic tânăr, care, practic, primește drepturile de a strânge o echipă de în jur de zece tineri muzicieni și de a organiza patru concerte de muzică de cameră. A fost, evident, foarte, foarte stresant, dar în același timp mi-a și făcut o mare plăcere pentru că mi-am invitat cei mai buni prieteni din Berlin, din Germania și ne-am bucurat de o săptămână întreagă de muzică de cameră. Al treilea concert a fost deosebit acolo. Am programat numai muzică românească, între care și Cvartetul de coarde nr.1 al compozitorului Radu Paladi, care a fost socrul profesoarei mele îndrăgite de violoncel, Ani Mari Paladi. M-am bucurat foarte mult să-i prezint muzica în străinătate.

Ați lansat în acest an un disc cu lucrări camerale de Brahms. Când va veni următorul proiect discografic pentru dumneavoastră?

Asta anunț acum, în premieră. În luna decembrie voi înregistra un CD solo prin intermediul BBC. Și la anul vor veni două CD-uri; unul deja l-am înregistrat anul trecut cu o orchestră de cameră minunată din Elveția. Voi ține încă secret detaliile discurilor.

Ce alte proiecte muzicale pregătiți pentru stagiunea 2018-2019?

Urmează în luna ianuarie turneul mult așteptat cu Orchestra Română de Tineret în Statele Unite alături de Cristian Măcelaru. Voi reveni în țară, cu Orchestra Filarmonicii. De asemenea și cu Orchestra Radio; mă bucur foarte mult să revin în luna iunie. Alte participări... la Festivalul din Aspen, din America... debut cu Orchestra Națională Simfonică Daneză și alături de maestrul Yuri Temirkanov.