Turneul violoncelelor propus în această toamnă de Răzvan Suma și Adrian Mantu între 18 și 26 octombrie se va desfășura în București și în alte șase orașe din România. Cei doi protagoniști au fost invitați la matinalul Musica viva din 17 octombrie, realizat de Liviu Pețu.

Mâine debutează Turneul "Vă placello?" propus publicului român de violoncelistul Răzvan Suma și invitatul său, de asemenea violoncelist, Adrian Mantu. Tocmai de aceea i-am invitat pe cei doi în această dimineață la Matinal. Bună dimineața!

Răzvan Suma: Bună dimineata!

Adrian Mantu: Good morning!

Pentru început, trebuie să vă spun că sunt doi oameni extrem de tonici pentru ora asta. În primul rând o să vă întreb...

Adrian Mantu: Câte cafele am băut astăzi?

E și asta o introducere bună, nu? Turneul vostru va începe mâine. Unde?

Răzvan Suma: Începe la Deva, după care fugim imediat la Timișoara, apoi Cluj, Bistrița, Sibiu, București pe 24 și Pitești.

De ce Adrian Mantu?

Răzvan Suma: De ce nu, Adrian Mantu! Pentru că noi ne cunoaștem din copilărie. Am studiat împreună, la același maestru. Suntem, practic, formați cam cu aceeași școală. Pe urmă, drumurile s-au despărțit...

Adrian Mantu: ... De fapt, ne-am împărțit noi lumea în două.

Răzvan Suma: Dar prietenia a rămas și nu numai prietenia. Îmi amintesc, anul trecut când am predat amândoi la IconArts Roma, organizatorul Sebastian Gheorghiu mi-a zis "Măi, dar nu cântați și voi ceva?" Zic: "Ba da, hai să cântăm și noi ceva." Am pus niște partituri acolo, în față, și am început să cântăm. Și-atunci mi-am dat seama că conexiunile astea de formare, educaționale, nu se uită, nu se pierd. Rădăcinile rămân aceleași. Și în momentul acela, după ce am cântat o piesă cântată absolut impecabil împreună, am hotărât să facem un proiect împreună. Și cel mai apropiat, bineînțeles, și autonomia cea mai mare pe care o am este în acest concept, în acestu turneu "Vă place?" pe care l-am rebranduit cu "Vă placello?"...

De șase ani, practic, faci...

Răzvan Suma: Din 2012, da. Au fost "Vă place Bach?", "Vă place Brahms?", "Vă place tango?", "Vă place Schubert?", "Vă place Schumann?" și "Vă place Beethoven?".

Cum vă înțelegeți? Cum au decurs repetițiile, Adrian Mantu? Și ce repertoriu ați ales?

Adrian Mantu: Vreau doar să fac o mică paranteză la ce a spus Răzvan. Am fost rugați la Roma de organizator "Măi, nu cântați și voi ceva împreună?". Mi-aduc aminte că, fiind 45 de grade, eram toți în tricouri, în pantaloni scurți... Pur și simplu, am citit Barriere - Sonata în trei mișcări - cap-coadă și cineva a filmat. Nu ne-am dat seama... adrenalina... amintirile din copilărie... am fost foarte emoționați amândoi... iar după ce am ascultat înregistrarea aia, chiar nu ne-a venit să credem. Norm al că pot să ai o conexiune cu cineva, din punct de vedere muzical, să te simți, dar ce mi s-a părut extraordinar este intonația, care a fost perfectă. Eu, cântând în cvartet de coarde, unde intonația te omoară, trebuie să studiezi în fiecare zi ore întregi ca să ai o armonie perfectă, când am ascultat și i-am pus și soției mele, care este violista din Contempo Quartet, a zis: "Măi, voi sunteți nebuni dacă nu cântați împreună! Ați citit la prima vedere și sună deja perfect." Iar soția mea niciodată nu folosește cuvântul perfect în relația noastră, fie muzicală sau chiar și...

Pentru cei care nu știu, să le spunem că Adrian Mantu își desfășoară activitatea cel mai mult în Irlanda, nu?

Adrian Mantu: Da. La Radioteleviziunea irlandeză.

Alături de Cvarterul Contempo.

Adrian Mantu: ... De-asta am spus că am împărțit lumea. Eu m-am dus în partea de vest, Răzvan în partea de est. Când am fost în America, eu eram în Canada. Când el era în Germania, eu eram în Anglia. Și, uite, după 20 de ani, acum să ne unim forțele că... vârsta... avem nevoie de ajutor, să ne sprijinim unul pe altul.

Revenind, începând de mâine... repertoriul?

Răzvan Suma: Repertoriul este extraordinar! De ce? Pentru că, precum îl cunoaște toată lumea pe Paganini, avem și noi la violoncel, ca violonceliști, ca și școală de violoncel, avem destul de mulți ca și Paganini. Sunt foarte cunoscuți compozitorii violoniști. Ei, bine, cred că datoria noastră de violonceliști să îi facem cunoscuți și pe acești extraordinari, extraordinari compozitori - toți au fost și violonceliști. Pe vremea barocului cam toți cântau și la pian, și la viola da gamba, și la violoncel. Vom începe cu Dotzauer, care a fost un mare violoncelist, care are metode de violoncel, care are duete de violoncel. Acum, de exemplu, cânt cu fetița mea de 7 ani... cântăm niște duete de Dotzauer. Bineînțeles, cântăm la un alt nivel cu Adrian. Cântăm și Barriere, cântăm...

Ați luat în repertoriu și un flautist. Pe Vasile Jianu, nu?

Adrian Mantu: Exact, da.

Să revenim la program... rămăsesem la Jianu.

Adrian Mantu: Nu, la Boccherini.

Ei, eu, ca flautist, vreau să ajung la Vasile Jianu.

Răzvan Suma: Am ajuns la Boccerini, care a scris o mulțime de piese și concerte pentru violoncel. Are acest duet, această sonată în trei părți, care este extraordinară. iar piesa de rezistență este scrisă tot de un violoncelist, David Popper. Ei, acolo să explicăm violoncelul în toată plenitudinea lui, în toate pozițiile lui, în toate posibilitățile tehnice pe care le dezvoltă și pe care le...

Adrian Mantu: Și la Popper, apropo de ce spunea Răzvan, o să facem un nou record mondial, pentru că e piesa cu cele mai multe duble scrisă vreodată și nu mă refer numai la terză, sextă, octave, decime, triluri în octave - ceea ce la violoncel nu prea se cântă și nu există în nici un concert de violoncel. Trebuie să spunem că piesa asta e atât de grea, dificilă, este senzațională pentru public! Este ca un fel de operă. Cum spunea un critic din Irlanda, e o operă care stă pe niște patine cu rotile și-i dai drumul de pe Himalaya. Și ține de experiența și de abilitatea violoncelistului să nu prăbușească această operă și, cu mici popasuri, să ajungă teafăr și nevătămat la liman. Această piesă este o piesă extraordinară, dar pentru noi, ca violonceliști, este incredibil de dificilă. De aceea se cântă foarte rar, înregistrări nu sunt aproape deloc. Și de aceea vreau să spun că mă bucur atât de mult că putem să aducem această lucrare publicului, s-o redescopere într-un fel, că a fost scrisă de atât de mult timp și nu a fost cunoscută publicului larg din cauza acestor dificultăți. Noi suntem și puțin, așa, mai nebuni, ne aruncăm cu picioarele înainte, pentru că... o viață avem și sunt sigur că va fi un succes extraordinar!

Răzvan Suma: O viață avem, pe care o s-o terminăm cu picioarele înainte... dar, având în vedere că ne-am întâlnit deja în iarnă și am repetat, mi-am dat seama de dificultatea acestui Popper și mi-am programat... într-un fel, i-am forțat pe organizatorii unui turneu din care tocmai m-am întors din Ukraina să programeze cu un alt violoncelist - cu profesorul de la Universitatea din Sofia - și l-am cântat de două ori deja. Ei, bine, această experiență a fost încununată de comentariul unui profesor de la Universitatea din Munchen, extraordinar violoncelist, care mi-a zis după prima reprezentație "Felicitări! Pentru prima dată a fost extraordinar!" Și zic: "L-ai cântat și tu?" Zice: "Da, da, l-am cântat o dată." "Și-l mai cânți?" "Aaa, nuuu! Mulțumesc."

Adrian Mantu: Și alt mare maestru internațional, care îmi spunea mie "Domnule, când cânți pentru prima dată o lucrare în public e un dezastru! Ce studiezi acasă e altceva când intri pe scenă... anumită digitație, arcușe... nu merg... acustica respectivă... Dar al doilea concert, nu-ți face probleme, va fi și mai prost! Pentru că vei încerca să refaci ceea ce voiai... Începând de la al treilea, o să fie genial!" Așa că, acum la noi n-o să mai fie nici o problemă că și eu l-am cântat de două ori, Răzvan de două ori, deci acum...

Eu vreau să atingem și un subiect... Turneul vostru are și un caracter umanitar. Așa este, nu?

Răzvan Suma: Absolut.

Adrian Mantu:... e un flautist care și-a dorit tot timpul să fie violoncelist... (râde)

Răzvan Suma: Nu, Liviu vorbește despre faptul că de trei ani cred avem o colaborare cu niște oameni care fac lucruri extraordinare pentru alți oameni care n-au avut șansa unei sănătăți. Și de aceea strângem fonduri pentru Casa Speranței, Hospice Casa Speranței. Este, poate, cel mai pozitiv lucru pe care pot să-l fac eu, umanitar.

Și lăudabil!

Răzvan Suma: Sper ca această colaborare să continue și în viitor.

Vă reamintesc, îi avem în studioul Radio România Muzical pe cei doi violonceliști care mâine vor începe Turneul "Vă placello?" - Răzvan Suma și Adrian Mantu. Ce așteptări aveți de la acest turneu?

Răzvan Suma: Avem aceleași așteptări ca de obicei. Săli pline, să vină oamenii cu inima deschisă - repertoriul este absolut extraordinar... și comercial, poți să spui. Detalii pentru bilete, programul tueneului și altele sunt pe facebook, pagina mea de artist Răavan Suma, cea personală și cea a lui Adrian Mantu.

Să spunem că vom avea și noi mâine la concurs trei invitații pentru concertul vostru din 24 octombrie, de la Sala Radio. Așadar, vă mulțumesc pentru prezența în studio. Sunt sigur că răspunsul va fi afirmativ la "Vă placello?"