După ce a câștigat, în vara anului trecut, prestigiosul Concurs Internaţional "Operalia", soprana Adela Zaharia a început o frumoasă ascensiune lirică internațională. În aceste zile, soprana română se află la Munchen, la Opera de Stat, unde face parte din distribuția premierei cu opera Orlando Paladino de Joseph Haydn, prilej cu care ne-a oferit un interviu.

Adela Zaharia "Orlando Paladino" este o operă mai puțin cântată.

Într-adevăr, nu e o operă care se întâlnește des pe scenele din întreaga lume. Cred că și ca înregistrare există doar două până acum și este un titlu care pe cât e de necunoscut, pe atât e de ofertant. Reacția consultantului artistic de aici, de la Munchen, a fost că nici nu și-a dat seama că rolul meu este cât două Constanze puse cap la cap. E o muzică interesantă, care arată o varietate mare de fațete vocale și din punct de vedere actoricesc atât pentru mine, cât și pentru colegii mei. E o operă lungă, e o operă grea și sper ca și în viitor să mai apară o ocazie să o interpretez.

Vorbiți-ne despre montarea care aparține regizorului Axel Ranisch, un regizor în vârstă de 35 de ani, presupun cu viziuni moderne.

Axel Ranisch este, ca și formare, regizor de film; are și ceva experiențe cu actoria, apare și în filme și are o companie de producție care este foarte, foarte apreciată în Germania în primul rând, cu premii la festivaluri ș.a.m.d. pentru filmele sale. Și în această producție, fiindcă titlul oferă și multe momente amuzante și are această parte de comedie, și el a adus experiența lui în film în această producție. Da, este o producție modernă de la cap la coadă și este puțin... acțiunea se întâmplă pe trei planuri diferite. Este planul contemporan - acțiune care se petrece într-o sală de cinematograf unde se previntă doar filme vintage, filme mute, filme necomerciale și din cauza asta nici nu au așa de mulți spectatori, doar cei nostalgici după acele vremuri mai vin să le vadă. Și, practic, personajele principale - eu și cu tenorul Medoro - sunt personaje dintr-un film mut care, prin magie, apar în viața contemporană și trebuie să se descurce cu tot ce se întâmplă în jurul lor și cu oamenii care le vor binele sau care nu. Așa cum însuși Axel Ranisch a spus, e un fel de poveste care seamănă cu filmul "O noapte la muzeu".

Credeți că se potrivește acțiunii pe care a imaginat-o Joseph Haydn?

Trebuie să spun că eu nu sunt un fan al regiilor de operă moderne cu orice preț, dar nu mă deranjează absolut deloc atunci când ceea ce se întâmplă pe scenă este logic și are legătură cu acțiunea. Și pot să spun că da, în cazul ăsta chiar s-a gândit foarte mult să nu afecteze deloc raporturile dintre personaje și acțiunea în sine, ci, din contră, să ofere mai mult și să o pună într-o lumină mai clară și mai bună pentru perioada noastră.

Veți interpreta rolul Angelica. Cum este acest rol în viziunea dumneavoastră?

E un rol, după cum spuneam mai devreme, foarte, foarte ofertant. Am de cântat patru arii în cadrul spectacolului plus ansamble și pot arăta de la fragilitatea personajului, care este îndrăgostit și luptă pentru persoana iubită și pentru relația lor... de la fragilitate până la momentele în care e puternică și ia atitudine și ține piept tuturor problemelor ce li se ivesc în cale. Iar vocal, este un rol care se aseamănă foarte tare cu Constanze, după cum spuneam, cu Fiordiligi, are și unele momente în care se aseamănă mult cu Electra din Idomeneo... Deci, e un rol puternic.

Un rol dificil din punct de vedere tehnic.

Este și dificil din punct de vedere tehnic, mai ales din cauză ca Haydn are o scriitură cu care eu nu sunt foarte familiară. Până acum, cel mai early music pentru mine a fost opera Don Giovanni de Mozart. Și acum sunt în ape noi în Haydn și a trebuit să mă obișnuiesc cu altă țesătură, cu un alt fel de a scrie, cu o coloratură care nu e neapărat cea mai comodă vocii mele, dar cu multă muncă și cu dedicare se obține orice.

Cum este colaborarea cu partenerii de scenă, cu dirijorul Ivor Bolton?

Dirijorul Ivor Bolton este directorul muzical al Teatro Real Madrid și dânsul este specializat pe un astfel de repertoriu, așa că am învățat enorm de la el. Este o atmosferă foarte plăcută de lucru. Toți colegii sunt entuziaști, tineri, și puși pe treabă și chiar am avut parte de șase săptămâni chiar foarte plăcute de repetiție.

Cum credeți că va fi primită de public? Care va fi impactul la public?

Asta este o întrebare foarte bună, fiindcă publicul din Munchen este cunoscut ca fiind puțin mai conservator decât în restul Germaniei, mai ales decât în Berlin unde este Axel Ranisch obișnuit să-și prezinte lucrările. Dar, de cealaltă parte, ni s-a spus că întotdeauna în cadrul festivalului... ăsta este și scopul festivalului, de a căuta titluri mai experimentale, regii mai experimentale, de a oferi publicului și altceva decât este obișnuit să vadă în stagiunea normală. Normal, sperăm la o reacție bună!

Ce urmează după aceste patru spectacole? Agenda dumneavoastră este plină până în vara anului 2019.

E plină până și mai încolo, dar sunt proiecte pe care nu le pot face publice încă. După cele patru spectacole o să mă bucur de două săptămâni de vacanță. A fost un sezon foarte, foarte plin și foarte solicitant. Iar după aceste două săptămâni încep cu un concert care este sub egida Operalia, în Ungaria. După care, îmi dedic două săptămâni studiului rolului Traviata cu un coach și un pianist la Berlin. După aceea, încep stagiunea în Dusseldorf cu rolurile pe care le-am mai făcut și până acum. Mai târziu, în decembrie, urmează premiera de Maria Stuarda. În martie, urmează debutul în Traviata, după care continui în Los Angeles cu Traviata.

Adela Zaharia, vă mulțumesc și vă urez mult succes!