Miercuri, 20 iunie 2018, se încheie stagiunea Orchestrei de Cameră Radio. Programul concertului final cuprinde Concertul nr. 1 pentru orchestră de coarde de Sigismund Toduță, Concertul G. 482 în Si bemol major pentru violoncel şi orchestră de Luigi Boccherini, cu Mindaugas Bačkus solist, Adagio şi fuga KV 546 în do minor pentru orchestră de coarde de Wolfgang Amadeus Mozart şi Simfonia nr. 88 în Sol major de Joseph Haydn.

La pupitrul Orchestrei de Cameră Radio se va afla Andrei Feher, dirijor de 26 de ani, născut în România și stabilit de 15 ani în Canada. Revenirea sa în România, colaborarea cu Orchestrele Radio și noile proiecte au fost subiectele interviului pe care ni l-a oferit dirijorul Andrei Feher.

Domnule Andrei Feher, sunteți unul dintre dirijorii români tineri, cu o carieră în plină ascensiune în afara țării. Cum este pentru dumneavoastră experiența revenirii în România de fiecare dată? Faceți comparație între orchestrele românești și cele din străinătate?

Sincer, e foarte ciudat. A fost mai ales la început, pentru că acum este a patra oară pentru mine. Am fost de două ori la Cluj, o dată am concertat cu Orchestra Națională Radio și acum cu Orchestra de Cameră. E foarte ciudat, pentru că, plecat fiind, de vreo 15 ani, normal că am tendința să compar. Cred că tot timpul, ca dirijori găsim calități pe care nu le găsim în altă parte, indiferent unde dirijăm, și este destul de special ce am găsit eu în România, pentru că e un stil de cântat mult mai temperamental și mai pasionat, așa cum e și poporul. De aceea îmi face mare, mare plăcere să revin pentru asta.

Așa cum spuneați, ați mai concertat la Sala Radio. Cum ați descrie colaborarea dumneavoastră cu Orchestrele Radio?

Sincer să fiu, cultura și tradiția de Orchestră Radio nu prea există în State sau în Canada și nu prea eram obișnuit. Colaborarea cu Orchestra Națională a fost foarte plăcută și am fost foarte bine primit. Vorbeam chiar zilele trecute cu cineva de la orchestră și spunea abia așteaptă să revin. Deci, eu cred că am fost foarte, foarte bine primit și pot să vă spun că sunt foarte, foarte fericit. Săptămâna trecută am asistat și la concertele lui Cristian Măcelaru cu orchestra. Există mulți dirijori români, care sunt în ascensiune astăzi.

Pentru concertul de miercuri, de la Sala Radio, ați ales o lucrare românească și apoi trei lucrări clasice. Vă rog să ne oferiți detalii despre programul pe care îl veți dirija.

În mod normal, repertoriul unei orchestre de cameră este un pic redus la clasic și mă gândeam totuși, ce ar fi bine să găsesc o lucrare românească potrivită. Am căzut peste piesa lui Sigismund Toduță, un concert pentru coarde, care e o piesă extraordinară. E modernă, dar are foarte mult folclor și este într-o articulație foarte clasică, precum Haydn, Boccherini sau Mozart, așa că merge extrem de bine cu restul programului. Bineînțeles că orchestra cunoaște un pic piesa și cunoaște acest fel de caracter și de muzică pentru că este destul de folclorică. Restul programului include Boccherini - Concertul în Si bemol major, cu un violoncelist lituanian, Mindaugas Backus, apoi Mozart și Haydn. Am ținut foarte mult să fac Simfonia nr. 88 de Haydn pentru că e o simfonie extraordinară, plină de umor. Dacă mă gândesc la cum au fost repetițiile săptămâna aceasta și săptămâna trecută, cred că o să iasă foarte, foarte bine concertul. Sunt foarte fericit că am avut ocazia de a dirija cele două orchestre de la Radio.

Din noua stagiune, 2018-2019, veți deveni noul director muzical al Orchestrei Simfonice Kitchener-Waterloo, o poziție importantă pentru un dirijor de 26 de ani. Vă rog să ne vorbiți despre acest ansamblu. Ce vă propuneți să realizați la conducerea lui?

Această poziție este foarte bună, pentru că e un pic mai retrasă, nu e foarte vizibilă, să spunem așa, ci exact ce trebuie pentru un tânăr dirijor. Am posibilitatea să-mi fac mâna, să-mi fac repertoriul, să văd cum funcționează anumite idei. Director artistic și muzical e o poziție importantă în Statele Unite ale Americii și în Canada. Este foarte important să programăm concertele pe ani de zile, să vedem cu crește orchestra. Orchestra e în formă destul de bună, eu am ideile mele și știu unde pot să ajung cu ea. Trebuie timp. Avem și o sală foarte bună, ne ajută foarte mult să progresăm. E destul de devreme în cariera mea, însă, cum spuneam, este exact ce-mi trebuie, pentru că trebuie totuși să învăț undeva, unde nu prea știe lumea muzicală de mine, să cresc până ajung să cunosc mai bine repertoriul și să am și mai multă încredere în mine.