Festivalul dedicat muzicii compuse în zilele noastre, Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi, continuă miercuri, 23 mai 2018, cu un concert la Sala Radio. Pe afiş figurează două creaţii vocal-instrumentale: cantata sacră Patimile mântuitorului, pentru cinci solişti şi orchestră de cameră - a compozitoarei Diana Simon - şi opera într-un act The Piano Teacher, ce îi aparţine lui Tudor Feraru. În pauza primei repetiţii a Orchestrei de Cameră am stat de vorbă, succint, cu cei doi compozitori.

Diana Simon, Tudor Feraru, concertul în care vi se cântă fiecăruia câte o partitură este înscris în seria Young Romanian Composers a festivalului; cât de flexibilă este ideea de tânăr compozitor?

Diana Simon: Cred că suntem cu toții tineri în spirit și e o ocazie extrem de importantă pentru noi. Am scris amândoi lucrări cu ceva vreme în urmă și e foarte important să le auzim pe scenă, să le auzim cântate, să primim un feedback. Aceasta e cea mai importantă modalitate de a învăța și de a crește, în calitate de compozitor.

Tudor Feraru: Încep tot mai des să fiu încadrat în generația medie. E adevărat că am terminat de compus această operă în 2008, când eram chiar tânăr și, ca fapt divers, în caietul-program al festivalului am fost făcut mai tânăr cu cinci ani. Cred că titlul se referă la compozitori poate mai puțin cunoscuți, acesta fiind sensul de tineri.

Din păcate în România muzica nouă este încă privită drept ceva inaccesibil; Diana, tu cum ţi-ai descrie opusul, Patimile mântuitorului, astfel încât să convingi pe cineva să vină la Sala Radio să o asculte?

În primul rând este prima pasiune scrisă de o femeie în România. Este o pasiune catolică, aş spune, din anumite puncte de vedere - în sensul de melos şi anumite părți de construcție. Îl avem pe Paul Constantinescu, cu o pasiune ortodoxă, în anii '43-'48. Acest gen nu este foarte, foarte obișnuit în România. La nivel internațional există un trend crescător, din ce în ce mai legat de interesul pentru pasiune. Golijov, Tan Dun, Gubaidulina, Wolfgang Rihm, James MacMillan, care a şi fost la Forumul compozitorilor, cu pasiunile sale (cu cele două, are în plan să scrie patru) deci cumva, prin acest concert poate că ne încadrăm și noi într-un anumit trend internațional legat de o reînviere a interesului asupra acestui gen.

Tudor, cum arată Profesorul de pian imaginat de tine?

E zăpăcit. Mi-am croit singur libretul. Probabil punctul interesant este că opera e cântată în limba engleză, dar are la origini o lucrare literară în limba română, nuvela lui Mircea Eliade, La țigănci, bineînțeles, cu numele personajelor schimbate, chiar cu titlul, cu momentele acțiunii modificate; am făcut asta și pentru economie de mijloace orchestrale și vocale, dar și pentru a crea un plus de mister. Din păcate, aceasta va fi doar o variantă de concert și sper că va avea parte şi de o premieră 100% cu variantă scenică, cu regie. Încă o dată: este o oportunitate pentru noi să avem în cadrul festivalului și mai ales cu Orchestra de Cameră Radio acestă premieră la București.