În luna mai a acestui an urmează să se lanseze cel mai recent disc pe care îl semnaţi - Early Departures. Care este povestea acestui proiect?

Este un proiect special - deşi probabil toate proiectele care se finalizează în apariţia unui CD putem spune că sunt speciale - însă este important pentru mine pentru că include două nume care au însemnat enorm în evoluţia şi dezvoltarea mea şi înseamnă în continuare foarte mult. În primul rând, aş vrea să menţionez numele lui Tudor Dumitrescu, un pianist, după cum ştim, de geniu, plecat dintre noi atât de devreme. De aici vine şi titlul CD-ului, de altfel - "plecări timpurii, înainte de vreme..." Eu, de când eram copil şi studiam pianul, îmi aduc aminte că descoperisem celebrul lui Preludiu în do diez minor, pe care l-am cântat de multe ori în România şi pe care l-am iubit extraordinar de mult, deşi e o piesă de un minut şi jumătate. Este atât de romantică, atât de infuzată cu acel spirit special al lui Scriabin - şi totuşi atât de personală şi originală - încât a fost pentru mine una dintre piesele preferate pe care le dădeam ca bis în anii copilăriei şi studenţiei. În cele din urmă, am învăţat toate cele nouă - din păcate numai nouă - preludii pe care el ni le-a lăsat şi mi s-a părut aproape o datorie să le înregistrez, pentru prima oară din câte ştiu eu, la o casă de discuri internaţională, şi să le pot prezenta publicului din toată lumea pentru că, sigur, CD-ul va fi disponibil în orice ţară şi pe orice piaţă… Cred că Tudor a fost realmente un geniu şi, deşi ne-a lăsat atât de puţin din punct de vedere componistic, aceste preludii merită cu prisosinţă să fie cântate nu numai de mine ci, sper eu, şi de mulţi alţii care vor urma poate după ce vor asculta acest disc şi îşi vor da seama de calitatea lucrărilor. Ca să continui, sigur, anul trecut a fost centenarul Lipatti şi mulţi dintre noi, pianiştii, am adus omagiu - fiecare în felul lui - acestui monstru sacru al pianisticii. Sunt fericit să pot oferi publicului, pe această nouă înregistrare, două piese care nu au fost niciodată înregistrate până acum: un foarte scurt preludiu, de sub un minut, care urma să fie parte din ceea ce avea să se numească Mica suită (din păcate, acest proiect nu s-a materializat, dar ne-a rămas acest mic preludiu fugitiv de 45 de secunde, cu un şarm cu totul extraordinar şi care are în sămânţa lui multe dintre calităţile cu totul deosebite ale compozitorului Lipatti); în afară de acest preludiu, o piesă care mie îmi este enorm de dragă şi pe care o iubesc extraordinar de mult. Am descoperit-o acum doi ani când, de fapt, a fost şi publicată, cred, pentru prima dată în România: Sonata romantică, iarăşi o lucrare de mare virtuozitate, o lucrare care ni-l arată pe Lipatti în cea mai precisă lumină în calitate de compozitor când, de fapt, piesa relevă toate calităţile lui ca pianist, în primul rând, pe care le-a proiectat în scriitura ei. E o lucrare pe care deja am cântat-o la New York şi am debutat-o în Statele Unite în urmă cu un an şi de atunci am cântat-o de foarte multe ori. CD-ul include, de asemenea, suita In the mists de Leoš Janáček, tot cumva conectată cu ideea plecărilor premature pentru că, deşi Janáček nu a murit la vârsta la care s-au stins Lipatti şi Tudor Dumitrescu, fata lui a încetat din viaţă în urma unei boli pe atunci incurabile, la numai 20 de ani, şi el a scris această lucrare - care, ulterior, a devenit una dintre marile lucrări pentru pian ale secolului XX - motivat de durerea extraordinară a pierderii copilului său. Iar la finalul discului propun o transcripţie după Concertul de clarinet de Bach pentru că nu am putea încheia altfel această odă, acest omagiu tinerilor care ne-au părăsit mult prea devreme decât cu eternul Bach.

Alături de acest disc ştiu că urmează să susţineţi mai multe concerte. Chiar săptămâna viitoare cred că urmează un turneu. Cum arată următoarele luni în agenda dumneavoastră?

Săptămâna viitoare voi pleca pe coasta de vest a Statelor Unite unde voi prezenta, alături de câţiva prieteni, o altă piesă foarte importantă a secolului XX, de data aceasta din repertoriul cameral, Cvartetul pentru sfârşitul timpului de Olivier Messiaen. Este o piesă pe care am învăţat-o special pentru acest turneu de concerte şi pe care o iubesc din ce în ce mai mult pe zi ce trece, pe măsură ce o aprofundez şi pe măsură ce o studiez împreună cu prietenii mei. O vom cânta la Portland şi la Los Angeles, după care, luna viitoare, voi avea un recital la Paris. În aprilie voi merge la San Francisco şi sunt foarte, foarte bucuros să vă spun că în luna mai, pe 17 şi 18, voi reveni cu enormă bucurie la Ateneul Român, unde, în urma invitaţiei Filarmonicii George Enescu şi a doamnei Mariana Nicolesco, voi interpreta, alături de maestrul italian Elio Boncompagni, Concertul în sol major nr.4 de Beethoven. Abia aştept să revăd şi să resimt căldura publicului bucureştean care îmi este atât de drag!