Arhivă : Interviuri Înapoi

AUDIO. Interviu cu pianista Raluca Știrbăț

Publicat: joi, 9 Noiembrie 2017 , ora 14.01

Vineri, 10 noiembrie 2017, pianista Raluca Știrbăț, soprana Ileana Tonca și violoncelistul Rudolf Leopold vor susține un concert cameral la Konzerthaus din Viena. Despre acest eveniment ne-a vorbit pianista Raluca Știrbăț, în interviul următor:


Doamnă Raluca Știrbăț, în programul concertului pe care îl susțineți la Konzerthaus, includeți multă muzică românească, dar și două lucrări de secol XX din repertoriul universal. Cum ați conceput structura acestui program și cu ce artiști veți colabora?

Această seară este dedicată unei descoperiri extraordinare, anume Sonata op. 22 nr. 1 pentru violoncel sau fagot și pian de Constantin Silvestri op.22, al cărei manuscris s-a pierdut și pe care am avut șansa să-l redescopăr cu ceva timp în urmă la Viena, într-o colecție privată. Și, în jurul acestei piese am conceput un program care se dorește un soi de replică a concertului din 8 noiembrie, întâmplare sau nu, 8 noiembrie 1941, un concert aniversar Mihail Jora - 50 de ani, care a avut loc la București. La inițiativa lui Constantin Silvestri - foști elevi ai lui Jora au compus câte o lucrare: Silvestri - această sonată, Dinu Lipatti - Sonatina pentru mâna stângă op.10. Cu această ocazie am reușit să aflu și să corectez și data reală a primei audiții a acestei sonatine, care a fost 8 noiembrie 1941, iar în februarie 1942 a fost cea de-a doua audiție a ei în concert. Noi mai includem în recitalul de la Viena și liedurile de Jora, 4 cântece op.20 pe versuri de Ion Pilat, scrise de asemenea în 1941, lieduri de Constantin Silvestri pe versuri de Heine, piese solo de Silvestri pentru pian și, de asemenea, Sonata op.1 de Alban Berg și Sonata pentru violoncel și pian de Dmitri Șostakovici, alături de violoncelistul Rudolf Leopold. Solista serii va fi soprana Ileana Tonca de la Opera de Stat din Viena. Recitalul este organizat de Societatea "George Enescu" din Viena cu sprijinul esențial al Institutului Cultural Român în parteneriat cu Societatea Austro-română.


Vă rog să ne mai oferiți detalii despre această sonată de Silvestri pe care ați redescoperit-o. Cum ați găsit-o și ce caracteristici are ea din punct de vedere muzical?

Există întotdeauna o combinație între munca de zi cu zi a cercetătorului și acel moment de șansă și de grație care se întâmplă câteodată. Lucrarea nu este foarte lungă, are o durată de circa 10-12 minute; ar putea fi împărțită în două sau trei părți. Începe cu un solo de violoncel sau fagot, evident după caz. Prima parte este lentă, după care urmează o parte a doua extrem de rapidă și virtuoză, mai ales în ceea ce privește știma pianului. Știm foarte bine că Silvestri era un briliant pianist, un virtuoz, un improvizator și asta se aude foarte bine în tot ceea ce a scris el pentru pian. Limbajul muzical este rafinat, este complicat, este un limbaj de secol XX de cea mai bună calitate și atât cât pot spune eu în acest moment privind detalii de tematică sau de motivică, cred că se pot identifica anumite citate asumate sau, dacă vreți, un soi de omagiu adresat lui George Enescu, pentru că descoperim chiar în tema sonatei acea celebră celulă X de care vorbea Ștefan Niculescu și care este un soi de semnătură în toate lucrările lui Enescu.


După recitalul de la Viena, ce proiecte muzicale urmează pe agenda dumneavoastră?

Există mai multe proiecte atât muzicale, cât poate și editoriale, dar, luați-o ca pe un soi de superstiție a muzicienilor, prefer să vă povestesc despre ele pe măsură ce se vor concretiza.

Interviu realizat de Larisa Clempuș