Concert dedicat memoriei compozitorului Costin Cazaban, sâmbătă, 28 octombrie, de la ora 18,00 la Aula Palatului Cantacuzino. Printre cei care l-au cunoscut şi l-au apreciat în mod deosebit, se înscrie şi Octavian Nemescu.

Maestre Octavian Nemescu, mâine la Aula Palatului Cantacuzino, de la ora 18.00, veţi evoca personalitatea compozitorului Costin Cazaban, în cadrul unui concert pe care Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România i l-a dedicat. Aş vrea să ne spuneţi acum pe scurt, cine a fost de fapt Costin Cazaban?

Eu l-am cunoscut pe Costin Cazaban încă din fragedă tinereţe. Eram cu câţiva ani mai în vârstă decât el. Exista o mare solidaritate în interiorul generaţiei noastre şi a generaţiei noastre cu cea mai în vârstă, cu generaţia lui Vieru, Olah, Stroe, Niculescu şi Miriam Marbé, care ne-au fost profesori.

Perioada 1963-1971 a fost una de liberalizare ideologică. Au apărut idei noi, cum este spectralismul adică direcţia spectrală românească, inaugurată de Corneliu Cezar.

Deci Costin Cazaban a fost un compozitor care a pornit de la elementele inventate, să zicem aşa, originale, ale spaţiului românesc, cum ar fi fost acest spectralism pe care l-a combinat şi cu influenţele muzicii franceze, a trăit apoi în Franţa. Prin ce se totuşi distinge muzica lui?

Muzica lui era pe o direcţie comună a noastră, a tuturor, dar avea o amprentă personală a lui. Mi-e foarte greu să descriu aceste caracteristici ale stilului lui Costin Cazaban, dar ele existau. În momentul când asculţi, e clar că muzica îi aparţine lui, compozitorului Costin Cazaban. Eu l-am considerat întotdeauna un om de mare profunzime, un mare gânditor. Era foarte erudit; citise tot ce se putea citi în materie de filosofie, literatură… deci, avea un vast domeniu de informare.