Tiberiu Comandaşu: În luna septembrie a acestui an, în plină desfăşurare a Festivalului "George Enescu", Editura Casa Radio a adus pe piaţa de carte un volum util oricărui iubitor de cultură ce doreşte fie să descopere, fie să înţeleagă mai bine personalitatea şi creaţia lui George Enescu. "Breviar enescian" este titlul sub care compozitorul şi muzicologul Pascal Bentoiu - iscusit exeget al opusurilor enesciene şi totodată orchestrator al unor importante lucrări neterminate de Enescu - a realizat o trecere în revistă a creaţiilor marelui compozitor român, începând cu opus 1 şi încheind cu opus 33, dar incluzând şi alte creaţii nenumerotate.

Culegerea comentariilor înregistrate a însoţit un şir de 31 de emisiuni difuzate săptămânal la Radio România Muzical, sub titulatura "Anul 2005 - Anul George Enescu", în perioada 1 februarie - 30 august 2005.

Ioana Bentoiu, fiica regretatului Pascal Bentoiu, despre legătura dintre tatăl ei şi George Enescu: Aş spune că relaţia lui Pascal Bentoiu cu George Enescu a fost una de dragoste. Începând cu primul festival Enescu la care tata a fost prezent, el a fost atât de copleşti de personalitatea muzicală a lui Enescu - compozitor, pe care-l cunoştea înainte doar ca violonist sau dirijor sau compozitor al Rapsodiilor şi al Poemei române… deci, descoperirea pe care a făcut-o în legătură cu toate celelalte lucrări majore ale lui Enescu a fost pentru tata un şoc emoţional foarte, foarte tare. Tata nu a fost neapărat influenţat în compoziţiile lui de Enescu, fiindcă fusese discipolul lui Jora care el însuşi era elevul unor compozitori germani, Teichmuller şi Reger. Această relaţie de dragoste a fost tardivă, dar a fost definitivă şi în momentul în care tata a încetat să scrie muzica lui, muzica lui proprie s-a dedicat acestor lucrări enesciene pe care le-a găsit în şantier (adică Simfonia a IV-a, Simfonia a V-a, Poemul simfonic Isis) şi pe care le-a completat, le-a orchestrat după schiţe complete, aproape complete ale lui Enescu şi care au fost preocuparea lui majoră nişte ani buni… vreo zece ani tata s-a ocupat de Enescu. Această legătură a fost foarte, foarte importantă şi pentru că tata ajunsese la un punct de maturitate componistică atât de mare încât tot ce scria era fără să se ducă la pian. Scria chircit într-un fotoliu care există şi astăzi şi care este un obiect foarte important în casa noastră. Şi în acest fotoliu a terminat şi aceste schiţe enesciene. Şi imaginea noastră, a familiei, era a lui tata care de dimineaţă până seara era cu un creion, cu o partitură pe genunchi şi… trebuie să spun că natura l-a dotat cu nişte ochi extraordinari, pentru că să te apleci peste aceste schiţe enesciene de multe ori practic ilizibile pentru oricine altcineva era un lucru foarte, foarte greu. Şi el, totuşi, a intrat într-un fel de transă… aş spune că a fost o legătură de transă. Când intrai în cameră şi îi spuneai lui tata "acum hai să mergem la masă", el întâi se uita la tine foarte vag şi, după aceea… niciodată nu se supăra dacă era întrerupt şi spunea "da, bine". Punea deoparte partitura şi creionul, venea la masă, era cu totul alt om, şi după aceea intra din nou în transa lui ca să scrie mai departe. Şi-aşa s-au scurs nişte ani.

"Într-un anume fel, Suita sătească şi Impresiile din copilărie apar ca lucrări îngemănate. Ambele sunt în memoria şi încercând să reconstituie lumea pentru totdeauna apusă a copilăriei. Dar, în timp ce suita orchestrală adoptă drept punct de observaţie starea actuală a subiectului - deci toate cele de acolo sunt văzute şi apreciate cu ochiul omului matur -, Impresiile caută, în general, să reconstruiască orizontul şi mentalitatea copilului însuşi. Asistăm la o emoţionantă evocare a lucrurilor şi împrejurărilor, judecate de la nivelul afectiv şi senzorial al puiului de om isteţ şi sensibil care-şi trăieşte o zi din viaţă." - Pascal Bentoiu

Tiberiu Comandaşu: Una dintre marile satisfacţii avute, ca redactor muzical la Radio România, este cea de a întâlni oameni excepţionali. Poate cea mai mare bucurie am avut-o în anul 2005, când l-am cunoscut pe Pascal Bentoiu, a cărui voce tocmai aţi ascultat-o, vorbind despre Suita Impresii din copilărie de George Enescu. Timp de şapte luni, l-am vizitat pentru a înregistra prezentările dânsului la opusurile enesciene. Cu aceste ocazii, pe lângă impresionantele sale calităţi profesionale, de muzician, am apreciat şi acele trăsături care conferă statutul de model uman: profunzime a gândirii, o impresionantă cultură, nu doar muzicală, ci pe toate planurile artei însoţită de o sinceră modestie, şi o căldură sufletească autentică, la prima vedere umbrită de o aparentă severitate, ce era de fapt doar o atitudine de verticalitate împotriva oricărui fel de compromis.

Iar acum, la 12 ani după realizarea acelei serii de emisiuni, ne întâlnim din nou cu Pascal Bentoiu în volumul Breviar enescian editat la Casa Radio. O carte cu patru CD-uri, cuprinzând comentariile rostite de Pascal Bentoiu şi transcrise, inclusiv cu traducerea textului în limba engleză. Un adevărat compendiu - accesibil şi atractiv - al universului enescian. Despre cum a perceput Pascal Bentoiu invitaţia Radio România Muzical de a realiza aceste emisiuni în 2005, Ioana Bentoiu.

Ioana Bentoiu: Îmi amintesc destul de clar faptul că această mare lucrare, capodoperele enesciene, nu era desigur o lucrare pe care putea s-o citească oricine. Şi i-am spus lui tat de mai multe ori şi eu şi mama, şi am zic că poate ar trebui gândit ceva mai simplu, pentru intelectualul care nu este neapărat muzician şi pe care totuşi îl interesează foarte mult muzica lui Enescu. Şi-atunci, tata a primit cu bucurie această idee şi chiar era foarte fericit. De fiecare dată când se întorcea de la câte o înregistrare era foarte bucuros şi-mi spunea "e foarte bine că pot să vorbesc simplu". Nu prea suporta limbajul muzicologic obişnuit; i se părea ceva foarte greoi şi nu era deloc genul lui, aşa că vorbea cu cuvinte cât se poate de normale şi era vesel, era fericit. Era tot legat de Enescu în acest fel şi putea să-l facă pe Enescu cunoscut mult mai simplu, mult mai evident şi de tot felul de oameni care n-ar fi putut să citească Capodoperele enesciene.