Arhivă : Interviuri Înapoi
Festivalul Internațional George Enescu 2017. Interviu cu baritonul Bryn Terfel
Noi suntem nerăbdători să vă vedem, să vă ascultăm. Pentru dumneavoastră cum credeți că va fi întâlnirea cu un public nou, cum este cel de la București?
Am auzit de la mulți colegi români despre România și publicul de aici.Cât despre public, pot să spun că este ca o ...paletă de culori să cânți în săli de concerte diferite, să întâlnești oameni diferiți. Iar acum este ca și cum cineva a verificat lista mea și a spus: "e timpul să cânți la București".
De ce nu ați venit până acum în România?
Pentru că sunt un "băiat" foarte ocupat, de aceea, iar aceste companii de operă îți fac programul cu foarte mult timp înainte, câteodată chiar cu patru ani, ceea ce este puțin înspăimântător...
În convorbirea noastră anterioară, cu câțiva ani în urmă, stăteam de vorbă cu muzicianul Bryn Terfel. Astăzi mă adresez lui Sir Bryn Terfel. S-a schimbat ceva în viața dumneavoastră odată cu acest titlu? Au apărut noi obligații?
Ei bine, ca să privim în context, iată cum stau lucrurile. Se primește o scrisoare cu o lună înainte de 29 decembrie. (Presa are embargo în ceea ce privește numele de pe listă.) Când am primit vestea, în decembrie 2016, nu mi-a venit să cred! O asemenea onoare! Eram deja Comandor al Imperiului britanic și am primit una dintre medaliile Reginei pentru Muzică. Sunt al doilea după Sir Charles Mackeras care a primit această onoare.
Da, a fi înnobilat la "frageda" vârstă de 51 de ani a fost cu adevărat incredibil. Nu am putut spune nimic familiei mele până la sfârșitul lunii. Apoi a venit însă o avalanșă de e-mailuri, de mesaje pe rețelele de socializare, a fost ceva... ca un foc sălbatic. Încă mai găsesc în memoria telefonului mesaje de felicitare și trebuie să mulțumesc tuturor acelor oameni.
Da, s-au schimbat lucruri de atunci. A devenit mai clar că trebuie să dau ceva înapoi. Primești aceste premii, primești onoruri pentru ceea ce ai facut în trecut, nu doar pentru muzică ci și pentru ceea ce faci în munca de caritate, în cea cu tinerii interpreți. Este ceea ce voi face și în viitor, prin fundația mea: să ajut cât mai mulți tineri care studiază - acesta e timpul în care au nevoie de sprijin... să le cumperi partituri, ori să le oferi lecții de muzică. Deci, da, cred că acest titlu mă va "catapulta" încă mai mult să mă ocup nu doar de cariera mea de cântăreț, ci să încerc să mă schimb, să mă gândesc mai mult la ceilalți.
Pot să spun că acum sunteți "egalul" bunului dumneavoastră prieten, Sir John Falstaff?
Da, chiar că sunt! Ce personaj! Cum a știut să celebreze viața cu vin, belșug de mâncare, femei… Sir John este un mare personaj, cred că fiecare bas bariton și-l dorește în repertoriu.
Da, Sir Bryn Terfel îl joacă pe Sir John Falstaff încercând să dea un nou sens cuvântului (Sir).
În recitalul dumneavoastră de la București cântați melodii tradiționale galeze, irlandeze, englezești și altele semnate de compozitori britanici și americani, apoi câteva lieduri celebre de Franz Schubert și Robert Schumann. Putem considera că prin acest tip de program ne oferiți un simbolic... portret al muzicianului Bryn Terfel, dincolo de rolurile de operă?
Da. Este ca un pas în trecut, ca o rememorare. Câteva dintre cântecele tradiționale galeze, bunica mea m-a rugat să le învăț și să le cânt pentru că și ea le cunoștea, demult... Par a fi puțin ca acele "cântece pe care ți le cânta mama"...
Cât despre liedurile de Schubert, sunt câteva dintre primele pe care le-am învățat ca student la Guildhall School of Music and Drama .Cântecele englezești le veți găsi mereu în repertoriul meu, în orice recital sau ca bis. Fără îndoială, este ca un summum a 30 de ani de carieră.
Cântați deseori în concerte aceste melodii tradiționale, dar și multă muzică de secol XX. Este, de fapt, un omagiu acestor compozitori, dar și acestui gen de muzică?
Da, fără îndoială. Am avut un recital la Edinburgh în luna iulie, unde am cântat lieduri de Brahms, ultimele pe care le-a scris, apoi ultimul lied de Schubert iar recitalul a devenit un parcurs pentru acele ultime lieduri. Apoi însă am venit cu cântece galeze scrise de Meirion Williams, pe care le-am găsit într-o librărie și le-am înregistrat pentru prima dată.
Te gândești mult, de fapt la ce fel de recital vrei să oferi publicului. Recent am fost la un recital al lui Simon (Keenlesyde) cântând cu Emanuel Ax, "Cornul fermecat al băiatului" de Mahler, lieduri de Schubert. Îmi place să fac asta, să mă duc la recitalurile colegilor mei, să fiu alături de ei, cred că este foarte important. Iar când sunt în alt oraș și stau câte șase săptămâni, cum va fi de exemplu la New York pentru "Tosca", mă voi duce la teatru, la muzee, mă voi duce să văd musicaluri... Asta, cum se spune, te ține viu. Înveți mereu de la alți oameni - cântăreți, dirijori, coriști, de la orchestre... Este cu adevărat uimitor.
La București veți cânta și câteva melodii semnate Bryan Davies. Spuneți-ne câte ceva despre ele...
Este un ciclu de cântece. Bryan a fost un foarte drag coleg și prieten. El m-a acompaniat la o audiție a mea, cu mulți ani în urmă, la Londra, pentru Sir Georg Solti. Îi sunt recunoscător pentru că m-a ajutat să fiu mult mai relaxat, iar audiția a fost cu succes.
Bryan mi-a compus apoi aceste cântece, din care voi cânta și la București. Sunt foarte diferite unul față de celălalt. Unul este despre un bărbat care cere să cânte la harpă, ca binecuvântare pentru soția și copiii săi, el fiind pe patul de moarte. Altul este despre un tânăr care vorbește despre iubita lui, pe malul mării. Apoi, un altul despre un om care culegea mere pe care le vindea și ducea banii soției sale... mai cânt apoi o mică romanță galeză după D.S.Williams...
...și din melodiile scrise de Ralph Vaughan Williams, din "Songs of travel" câte veți cânta?
O mică selecție, nu am vrut să cânt tot ciclul, e lung. Versurile, textul sunt foarte importante, cu adevărat foarte frumoase.
Cânt aceste melodii ca... membru al Insulelor britanice, dar să știți că pentru mine, limba engleză este una dintre cele mai dificile limbi în care am cântat. Este o limbă de circulație internațională și toată lumea trebuie să înțeleagă fiecare cuvânt pe care îl rostești. Este aproape întotdeauna o problemă cu cântăreții care au cariere internaționale: când e vorba de a interpreta ceva în limba engleză. Nu îi dau o mare... tandră... iubitoare atenție, așa cum fac cu italiana, franceza, germana în operă. Pentru mine, însă, a cânta în limba engleză a devenit un lucru foarte important.
Malcolm Martineau! pianist, partener de scenă, o personalitate! Vorbiți-ne puțin despre această colaborare cu rezultate remarcabile, dintre dumneavoastră și domnia sa.
L-am întâlnit pentru prima dată în 1990 când eram în al doilea an la Guildhall School of Music and Drama de la Londra și primul lucru pe care l-a făcut a fost să-mi dea lecții gratis! Apoi, a fost cumva un pact între noi ca în viitor să lucrăm împreună. Și, într-adevăr așa s-a întâmplat. El acompaniază mulți cântăreți. Eu găsesc foarte interesant la Malcolm modul în care reacționează la prima citire a unei partituri: e unic, deosebit.
Cât despre mine, îmi cunoaște greșelile, știe când respir, când am nevoie de ajutor, când rămân "fără aer"....Știe când sunt 100% sănătos, când "motorul" merge sau nu la capacitatea maximă... Pe scenă, în recital suntem puțin ca șoarecele și pisica ...câteodată mă simt foarte bine, cânt ca un zeu, altădată sunt mai "tăcut", cânt mai "rar" sau alteori mai tare... dacă nu sunt în regulă, toate aceste lucruri pot deveni dificile. Dar Malcolm este acolo, reacționând imediat!
Cunoaște tot ce cântă, repertoriul, foarte bine deși lucrează cu foarte mulți cântăreți - voci feminine, voci masculine - cântă și în concerte camerale. Călătorește foarte mult (ca Placido Domingo), dar poate să lucreze extrem de meticulos cu toți cântăreții. Este ...impresionant!
Ați fost înnobilat pentru servicii aduse muzicii. Ce înseamnă, Sir Bryn, în mod real să serviți muzica?
Noi suntem foarte norocoși pentru că putem cumpăra partituri muzicale pe care le învățăm și le oferim apoi publicului, în teatre de operă sau în săli de concerte. Este vorba despre muncă grea și dedicație. Îmi place ca atunci când sunt în recital, cântând fără partitură, din memorie, în fața publicului, să fiu foarte atent, să văd cum reacționează oamenii. Asta am fost învățat de foarte tânăr, în Wales apoi la Guildhall School of Music and Drama de către Arthur Reckless, trei ani, și apoi de către Rudolf Piernay care a fost și încă este profesorul meu. Acesta ar fi, într-un anume sens, ceea ce simt eu despre muzică: dedicație. Mă simt foarte norocos că sunt în poziția de acum.
Aveți o contribuție importantă la promovarea culturii galeze în ultimele două decenii. Veți continua?
Fără îndoială! Când am fost în Malta, recent, pentru un concert cu Joseph Calleja mă gândeam să fac așa ceva și în Wales, la Cardiff, un concert care să celebreze Brexitul cu Scoția, Irlanda, Anglia… Pentru viitor sunt alte cântece tradiționale pe care vreau să le învăț, câteva opere pe care mi-ar plăcea să le cânt. De exemplu, "Flautul fermecat" de Mozart. Niciodată nu am cântat în spectacol, Papageno. Poate sunt prea în vârstă pentru asta, dar sigur aș fi un foarte isteț păsărar!
Noi înregistrări? Planuri de viitor? Băieți buni, nu doar băieți răi? ("Bad Boys"/album 2009/DG)
Bună întrebare. Nu am nimic în industria de înregistrări, acum, din păcate ea este mai mult îndreptată către înregistrările live. Iar în ce privește operele pe care vreau să le înregistrez, în care vreau să cânt, acelea nu sunt neapărat cele pe care vrei să le faci în concert și să se înregistreze live... "Maeștrii cântăreți din Nurnberg", Tetralogia... Cred că timpul meu a trecut pentru înregistrarea acestor creații magnifice. Mă gândesc pentru viitor la mai multe melodii vechi englezești, înregistrate în Marea Britanie, ceva asemănător cu cele pe care le cânt în recitaluri. Către așa ceva mă îndrept, deocamdată, împreună cu minunata casă de discuri cu care lucrez, Deutsche Grammophon.