Arhivă : Interviuri Înapoi
Festivalul George Enescu 2017. Interviu cu baritonul francez Paul Gay
Paul Gay a fost interpretul rolului titular al operei 'Oedip' pe podiumul de concert al Sălii Palatului, în 2 septembrie 2017.
Pentru început, aș dori să aflu cum ați ajuns pe afișul concertului de deschidere a ediției 2017 a Festivalului George Enescu? Cine v-a făcut în fapt oferta rolului Oedip, o partitură pe care ați învățat-o special pentru acest concert?
Maestrul Vladimir Jurowski a fost cel care m-a ales să cânt acest rol. Probabil, pentru că că am interpretat câteva roluri de aceeași factură dramatică din repertoriul francez. Enescu este, bineînțeles, compozitor român dar care a studiat și a creat în Franța - deci a avut această filiație cu cultura franceză - și a compus Oedip în limba franceză folosind din plin maniera de a cânta și dicția franceză care au ajuns să definească rolul Oedip. Așa că, bănuiesc, aceasta a fost rațiunea pentru care am fost ales…
…deci, datorită faptului că sunteți francez și că aveați deja în repertoriu câteva importante roluri din creația lirică a secolului XX, ca de pildă Golaud din opera Pelléas et Mélisande de Debussy, v-a adus această oportunitate. Cum găsiți însă Oedipul enescian în comparație cu ceea ce ați cântat până acum, atât ca personaj cât și ca muzică?
"Oedip" este personajul dramatic prin excelență. Un personaj care-și omoară tatăl, determinând apoi sinuciderea mamei sale, și care-și scoate proprii ochi automutilându-se și autopedepsindu-se pentru fapte făcute fără voia lui. Un personaj fascinant care a marcat toată istoria culturii occidentale și care a devenit totodată un concept în domeniul psihanalizei, într-adevăr un personaj extraordinar. Iar maniera în care Enescu l-a prezentat și l-a scris, oferă acestui personaj întreaga lui măsură emoțională și-l face pentru mine cel mai frumos rol de interpretat.
O serie de alți bași-baritoni au abordat acest rol pe scenă sau în studioul de înregistrări. Și dintre cei străini, îi amintesc doar pe Jose van Dam, Monte Pederson, Johan Reuter. V-a fost cineva model? Jose Van Dam poate, pe care eu îl consider cel mai apropiat de specificul rolului, dintre interpreții străini?
Da. Jose Van Dam este și pentru mine unul dintre cântăreții pe care-i admir cel mai mult, pentru cariera lui și arta sa de a cânta. L-am întâlnit de câteva ori pe când încă mai studiam. Dar, când lucrez la un rol, prefer să lucrez fără să-l ascult cu alții. Pentru a-mi face propria idee asupra lui. Îmi place să interpretez rolurile în propria mea concepție, propria mea viziune. Și numai după ce studiul la acel rol a avansat, încep să ascult și alte interpretări pentru a-mi îmbogăți percepția asupra lui. Cunosc foarte bine magnifica Integrală de Oedip cu van Dam și Orchestra Operei din Toulouse. Și ea mi-a dat multe idei în interpretarea acestui rol.
Spuneți deci, că într-o primă etapă vă lăsați ghidat numai de compozitor, atunci când abordați un rol nou. Cu Oedip, ați avut noroc. Are oricine! Pentru că Enescu a notat în partitură foarte multe indicații de expresie și de culoare, spune clar ce vrea…
Da. Există indicații foarte precise, dar de asemeni, foarte dificile de pus în fapt. Indicații de intonație sau de sprechgesang, greu de intergrat în interpretare, care îți impun o nouă manieră de a cânta, destul de obositoare și dificilă pentru voce. O dificultate în plus adăugată de Enescu rolului Oedip.
Unii spun că un rol de operă se simplică mult atunci când opera este cântată în versiune concertantă. Sunteți de aceeași părere?
Evident că munca la un rol reprezentat scenic este mai complexă și îmbogățește interpretarea rolului pentru că se lucrează mult asupra personajului și a situațiilor în care acesta evoluează. Iar când partitura este cântată în concert este ideal să fi avut deja o experiență scenică cu respectivul rol, astfel încât să-i poți livra cât mai multe nuanțe. Nu este însă situația mea, eu abordând rolul Oedip pentru întâia oară. Dar trebuie să spun că am luat foarte în serios această provocare deoarece cred că este un rol care merită a fi prezentat în maniera cea mai angajantă. De aceea am început să studiez cu multă vreme în avans și-mi dau efectiv toată silința să-i ofer măsura întregii lui bogății, să-l prezint la adevărata lui dimensiune. Sunt conștient că trebuie să vin la repetițiile cu orchestra și cu restul colegilor din distribuție cu o idee foarte precisă asupra lui pentru că nu vom avea foarte mult timp.
Personal, cred că rolul Oedip devine cu atât mai dificil în momentul în care este interpretat în concert. În concert, va trebui să sugerați totul numai prin culoare vocală, prin expresie, fără nimic altceva.
Este adevărat. Dar, este câteodată mai interesant în concert, pentru că ajungi să cauți și mai adânc în interiorul vocii tale. În timp ce o versiune scenică te face să te implici mai mult fizic, cea concertantă oferă oportunitatea de a lucra la calitatea sunetului și a vocii tale, ceea ce pe mine mă încântă… De fapt, sunt avantaje și dezavantaje, provocări… în ambele situații…
Paul Gay, vă doriți ca după concertul de la București din 2 septembrie să aveți și oportunitatea de a interpreta acest rol scenic, într-o montare regizorală, deci?
Nu am încă nici-un proiect în acest sens. Dar sper, evident, ca prima mea interpretare a acestui rol din septembrie de la București să conducă, în curând, și spre o abordare scenică. Pentru că Oedip este într-adevăr un rol magnific.
V-ați simțit favorizat de faptul că sunteți francez în citirea acestei partituri? Există ceva în muzica rolului Oedip care v-a fost mai ușor de pătruns, francez fiind?
Pur și simplu frazarea mi-a fost familiară și este foarte importantă. Pentru că într-o frază muzicală este esențial să legi sensul cuvintelor limbii în care cânți cu muzica. În special în opera modernă, ca cea a lui Enescu, ai o enormă nevoie de simțul frazării. Și, sigur că este un mare avantaj să fii vorbitor nativ al limbii în care cânți. Frazezi corect și simți altfel anumite fraze. Ceea ce mai este foarte particular în Oedip și m-a preocupat mult, este faptul că Enescu folosește sferturi de ton - ceea ce, la vremea compunerii acestei opere a fost de-a dreptul inedit, și ridică dificultatea interpretării acestei partituri. Sferturile de ton din Oedip reprezintă atât aspectul modern, novator al muzicii lui Enescu - el fiind primul compozitor care le integrează în muzica cultă - cât și cel tradițional, al muzicii vechi grecești și al celei orientale. Și sunt folosite în momente de un dramatism extraordinar… Este fascinant cum folosește Enescu aceste sferturi de ton…
Veți cânta chiar în concertul inaugural această, într-adevăr, foarte dificilă partitură a personajului Oedip. O partitură care l-a consumat și pe creatorul ei foarte mult și pe care muzicologia română o consideră cea mai importantă lucrare din creația lui Enescu. Într-o singură frază: ce reprezintă pentru dumneavoastră participarea la Festivalul Enescu de la București?
O onoare! Pentru că particip la cel mai important festival din România și la un imens festival de muzică, o onoare să cânt mai ales această lucrare majoră a lui Enescu, cea mai importantă lucrare, un privilegiu… și sper să fiu la înălțimea acestei opere și a așteptărilor publicului român.