Arhivă : Interviuri Înapoi
AUDIO. Interviu cu pianistul Daniel Petrică Ciobanu
Ați câștigat unul dintre cele mai importante premii din palmaresul dumneavoastră: Premiul al II-lea la prestigiosul Concurs Arthur Rubinstein de la Tel Aviv, căruia i s-a adăugat un premiu poate la fel de valoros în acest concurs, Premiul publicului. Cât de importante sunt pentru dumneavoastră aceste succese remarcabile și care credeți că au fost calitățile care v-au făcut atât de popular în rândul celor din public?
Într-adevăr, acest premiu primit în data de 11 mai are și va avea multe de spus în viitorul carierei mele de pianist, fiind un premiu care ar putea să-mi permită accesul în niște cercuri muzicale destul de prestigioase la nivel internațional, mai ales fiind oferit de un juriu de un asemenea calibru și cu o atât de mare influență. Faptul că am reușit să obțin și premiul publicului m-a încântat enorm, cu atât mai mult cu cât am știut dinainte faptul că e un public cu multă experiență acumulată de-a lungul anilor acestui concurs. Dar m-am bucurat în primul rând și că muzica pe care o produc a reușit cumva să stimuleze nu numai partea academică din juriul concursului, dar a avut și o altă dimensiune umană și, cumva, palpabilă spre publicul care până la urmă a venit să se bucure de muzică de cât mai înaltă calitate și de emoții cât mai palpabile și cât mai intense. Acest premiu al publicului cred că se datorează în principiu stilului meu destul de nonconformist și poate câteodată chiar extrem în privința muzicii clasice. Încerc să creez un mediu destul de exotic pentru urechile obișnuite cu stereotipurile de pianist clasic, de interpretare muzicală clasică propriu-zisă.
O doamnă critic muzical a scris ceva destul de simpatic într-un ziar național, care cred că poate explica mai pe-ndelete acest premiu al publicului, mai ales că această doamnă a fost prezentă cred că în ultimele șapte ediții ale acestui concurs. Am să vă citesc acum traducerea: "Concurentul român are o gândire neconvențională în fiecare stil abordat, inclusiv în bisul oferit după semifinală, în stil jazz. Are puterea de a crea o experiență de neuitat, o experiență pe care oamenii vor să o discute și să o transmită mai departe. Ciobanu trece dincolo de limitele muzicale cunoscute și auzite fără să deranjeze auditiv ascultătorul. Poate, de fapt, nu doar traversează limitele muzicale convenționale, dar avem de-a face cu un adevărat pionier în a lărgi aceste limite cunoscute în ziua de azi."
Vă rog să ne vorbiți puțin despre concurs în sine. Cât de dificil a fost? Ce repertoriu ați ales și cum ați parcurs etapele concursului?
Concursul în sine a fost organizat extrem de meticulos, perfect, reușind într-adevăr să creeze un mediu propice pentru a mă putea concentra strict în a cânta și a studia la pian pe toată durata concursului fără să mă îngrijorez de absolut orice altceva organizatoric sau administrativ, lucru destul de rar întâlnit în aceste arene competiționale pianistice, de obicei, partea pianistică ajungând cumva ultima grijă în căutările necruțătoare de hoteluri, săli de studiu cu pian decent și organizări primitive odată ajunși la anumite concursuri internaționale.
Experiența la "Arthur Rubinstein Competition" este extrem de intensă, similară unei căderi în aer liber… fiind adrenalină cu toate aromele posibile, de la frică la extaz, care la final se termină mult prea repede, comparând cu cât de multe ore au fost strivite sub aceste clape în sălile de studiu.
După cum ați observat probabil, primele impresii muzicale oferite publicului și juriului din Tel Aviv au fost presărate cu două piese din repertoriul românesc - Toccata și Pavana din Suita op.10 de George Enescu, simțind cumva o ușurare de a porni spre aceste ghilotine ale concursului de pe un plai cunoscut muzical, un plai cunoscut și trăit, plaiul românesc, dar și o mare mândrie în același timp, având ocazia de a prezenta aceste două suveniruri muzicale românești pe o scenă atât de mare și vizualizată internațional.
Repertoriul, în general, a fost extrem de epuizant, fiind exploatat nu numai pe partea solistică, de recital, dar și în muzică de cameră cu Cvartetul de Schumann, în concert clasic cu orchestră cu faimosul La major de Mozart și, în ultimă instanță, cu Concertul de Prokofiev nr. 3 în Do major. Repetițiile contracronometru și în variante unicat, având doar câte o singură repetiție înainte de fiecare prestație, au adăugat destul de mult presiune și emoții pentru ce fel de cadență voi întâmpina după fiecare concert.
Din câte înțeleg, ați avut deja un concert în Israel ca urmare a succesului de la Concursul Rubinstein. Vă rog să detaliați. Unde s-a desfășurat și la invitația cui? Ce alte proiecte urmează în continuare?
Imediat după gala concursului și festivitatea de premiere, câștigătorii primelor trei locuri de pe podium participăm într-un turneu de concerte în Israel și, efectiv, am fost luat pe sus de către organizatori, deja până în momentul de față oferind încă cinci concerte în jurul Israelului, urmând a finaliza turneul cu încă trei concerte, cele mai reprezentative fiind la Tel Aviv, Ierusalim, Ajdod și Haifa. Sălile sunt destul de generoase… cu public pornind de la 700 de persoane sold-out, până chiar și la 1400 de persoane cât am avut în Ierusalim.
Următoarele proiecte majore pentru mine se vor desfășura în Japonia și China la începutul lunii septembrie, fiind invitat, ca laureat al acestui concurs, de a participa la alte nouă concerte. Apoi, imediat, revin pe plaiurile românești pentru a-mi inaugura primul meu festival de pian, "Neamț Piano Festival", ca director artistic, în orașul meu natal, Piatra Neamț; festival cu patru concerte destul de excentrice și moderne în jurul pianului. Primul concert va fi inaugurat cu Tablourile dintr-o expoziție de Musorgski, combinate cu o serie de live-video maping, urmat de un concert de Dansuri la patru mâini, un concert jazz cu pian și voce, fiind prezentate cântece de Rahmaninov, de exemplu, parafrazate jazz și chiar Dublul concert pentru vioară și orchestră de Bach, orchestra și a doua vioară fiind prezentate de pianist, având a doua vioară cântată efectiv în stil jazz și… Încheiem cu un concert simfonic cu Orchestra "Mihai Jora" din Bacău, având ca soliști pe Luca Ocros, care și el a fost concurent la Concursul Rubinstein din Tel Aviv, cu Concertul nr.2 de Rahmaninov, și pe mine în primul concert de Ceaikovski. Dacă există interes, detaliile se pot găsi pe internet pe pagina mea sau la www.neamtpianofestival.ro.
Intenționați să continuați activitatea competițională?
În continuare sper ca singura competiție la care să particip să fie împotriva gândului de a mai participa la alte competiții și să mă concentrez momentan pe o dezvoltare pianistică spre următorul nivel, cât mai clar și original, în tainele acestui instrument.