Orchestra de Cameră Radio va fi dirijată miercuri, 29 martie 2017, de Ciprian Marinescu; solistul concertului va fi Lucian Velciu, care va interpreta în compania ansamblului instrumental Concertul nr. 1 op. 25 în sol minor pentru pian şi orchestră de Felix Mendelssohn. Programul prezentat publicului de la Sala Radio mai cuprinde un opus de Mendelssohn - Uvertura Hebridele op. 26 în si minor, cântată în deschiderea concertului, iar în partea a doua a serii puteţi asculta Simfonia a VII-a op. 92 în La major de Ludwig van Beethoven. Despre aceste propuneri ne-a vorbit dirijorul Ciprian Marinescu:

Sper că programul pe care l-am ales să vă bucure. Este un program clasic-romantic, cu lucrări foarte plăcute publicului şi noi, orchestra şi cu mine, sperăm să vă facem să vă bucuraţi de această seară. Foarte mulţi sunt foştii mei colegi şi îmi face mare plăcere să stau de vorbă cu ei, să mă bucur cu ei şi sunt - am spus şi anul trecut asta - foarte surprins că mă tratează ca pe un dirijor, nu ca pe un coleg când sunt pe scenă, iar când suntem în afara scenei, suntem aceiaşi amici şi prieteni care am fost dintotdeauna. Sunt mulţi oameni noi, de asemenea, mulţi tineri care văd că-şi dau silinţa şi ne bucurăm împreună. Sunt nişte lucrări destul de grele pentru dumnealor, pentru că am înţeles că Beethoven şi lucrări de genul acesta nu se prea cântă aici. De câte ori veneam la Cameră, mi se spunea că trebuie să fac lucrări ceva mai micuţe pentru că lucrările mari le face Orchestra Naţională. Am prins o şansă având în vedere Concertul de Mendelssohn nr.1 de pian; are o garnitură completă. Iniţial voiam să fac Marea Fugă de Beethoven pentru cvartet şi dacă am văzut că am asemenea orchestră, atunci am hotărât să pun Hebridele, care este o lucrare superbă romantică şi a VII-a de Beethoven, care este precum o şampanie, ceva superb.

Concertul cu Orchestra de Cameră Radio vine după ediţia a VII-a a Festivalului Primăverii care a avut loc în perioada 14-23 martie 2017 la Filarmonica de Stat din Oradea. Cum a pornit aceast proiect?

Această serie de fapt a pornit de la un bun prieten al meu de acolo, de la Oradea, care este fostul director al Filarmonicii, domnul Corneliu Cristea. Am început acest festival cu dânsul. Încerc să aduc tineri japonezi şi tineri consacraţi, de asemenea. Avem două concerte camerale şi două concerte de stagiune, două concerte mari în care facem şi Mozart, recvieme şi lucrări ample… de exemplu, anul acesta am cântat un concert de pian de Penderewski, un concert de pian care a fost în primă audiţie la noi în ţară. Pianista a venit cu partiturile dumneaei, a cumpărat partiturile, şi dirijor a fost Tiberiu Soare. Eu sunt într-o relaţie foarte bună cu Tiberiu Soare şi l-am rugat să vină; a venit cu mare plăcere. Deci, este un festival care ţine de mulţi ani; a fost a şaptea ediţie acum, o serie de care ne bucurăm cu toţii. Oradea este un oraş superb, îl iubesc, e o mică Vienă cu oameni deosebiţi, iar orchestra şi conducerea de acolo sunt într-o relaţie de prietenie. E ceva frumos, se întâmplă ceva frumos într-un oraş aşa de mic! Publicul este foarte drăguţ acolo. Sunt foarte mulţi bătrâni care probabil că sunt de pe vremea domnului Acél, Bergel - dirijori renumiţi, deci este un public foarte receptiv şi cunoscător de muzică simfonică, clasică.

Aţi vorbit de muzicieni din Japonia. Acolo vă desfăşuraţi o mare parte din activitate. Vorbim mai întâi de activitatea pedagogică.

Da. Predau vioară, predau muzică de cameră. Am câţiva elevi foarte buni care deja sunt în universităţi. Am chiar şi aici, în România, o fostă elevă care lucrează cu domnul Gabriel Croitoru. Eu, de obicei, după ce termină cu mine acolo, încerc să-i trimit în Europa, să studieze, să se obişnuiască cu atmosfera de aici, cu muzica de aici pentru că ei sunt un popor foarte precis, cântă extraordinar de precis, dar probabil că trebuie să mai acumuleze ceva feeling de muzică de aici, de la noi, din Europa.

Ei sunt impresionanţi. Au o mulţime de orchestre de amatori, pe care-i văd mult mai profesionişti decât pe profesioniştii noştri. Ei iau totul foarte în serios. Şi muzica o iau ca pe o plăcere, dar foarte, foarte în serios, chiar şi amatorii. Vă daţi seama că profesioniştii… nu mai vorbim… profesioniştii vin tot timpul cu partituri generale; orice instrumentist are partitura generală la picior, ceea ce e incredibil. E foarte simplu, pentru că ei deja ştiu partiturile, ştiu unde vine o temă, unde se duce o temă, ştiu de unde să se asculte, ştiu să se asculte între ei. E foarte simplu! Mi-aduc aminte că acum câţiva ani, 2 ani cred, am făcut Octuorul de Enescu cu Tiberiu Soare - l-am rugat să vină el să dirijeze acolo - şi Tiberiu Soare a rămas foarte surprins că toţi, efectiv, fiecare avea această partitură generală de la Octuor. Şi de unde au găsit-o toţi, pentru că nu se găseşte oriunde Enescu? E, ei o aveau la picior… şi pe mine m-au impresionat.

Continuăm… vorbim despre activitatea din Japonia, acolo unde ştiu că aveţi un obicei. În fiecare lună aveţi recitaluri camerale. Puneţi foarte mult accent pe această latură. De ce?

Întotdeauna mi-a plăcut muzica de cameră. Şi aici, în ţară, când am fost în Conservator, am avut un cvartet cu Bogdan Zvorişteanu; am mai făcut cu Liviu Prunaru cvartete… Toată viaţa mi-a plăcut să fac muzică de cameră. N-a fost să fie pentru că a trebuit să intru în orchestră, trebuia să avem un venit pe vremea aceea, dar toată viaţa mi-am dorit să ajung instrumentist, să cânt muzică de cameră, să mă bucur. Iar acum am în fiecare lună câte un concert de cvartete, de trio, de duo. Încerc foarte mult, să vă spun sincer, să aduc şi mulţi români acolo, români de top. Mă refer la foştii mei colegi, Horia Mihail, Ion Bogdan Ştefănescu sau Răzvan Suma, Tiberiu Soare. Încerc să mă mândresc cu noi, cu prietenii mei. E ceva frumos! Iar ei reacţionează extraordinar; au fost foarte uimiţi de nivelul nostru, al românilor muzicieni.

Ajungem şi la ansamblurile simfonice în care activaţi sau aţi activat în Japonia...

Am activat în două orchestre acolo, până acum vreo cinci ani când, din cauza problemelor de sănătate, am renunţat. Dar, între timp, am făcut o orchestră a mea, un fel de Virtuozii la noi, care este formată din topurile celorlalte ansambluri; îi adun pe cei mai buni din celelalte orchestre şi ne bucurăm împreună, facem muzică, lucrăm foarte, foarte mult. Mi-aduc aminte, şi Tiberiu Soare spunea "OK, am terminat repetiţia." şi ei spuneau "Haideţi să mai facem aici, vă rog frumos. Haideţi să mai facem aici…"; sunt foarte profesionişti. Avem multe concerte, avem programe foarte frumoase. Nu este o orchestră foarte mare, dar putem ajunge până la un Beethoven; am făcut Beethoven a V-a, chiar am imprimat şi un CD cu mine dirijând un Beethoven a V-a şi cu Tiberiu Soare - Ceaikovski, Serenada de corzi.