Arhivă : Interviuri Înapoi
Interviu cu dirijorul Ciprian Marinescu
Orchestra de Cameră Radio va fi dirijată miercuri, 29 martie 2017, de Ciprian Marinescu; solistul concertului va fi Lucian Velciu, care va interpreta în compania ansamblului instrumental Concertul nr. 1 op. 25 în sol minor pentru pian și orchestră de Felix Mendelssohn. Programul prezentat publicului de la Sala Radio mai cuprinde un opus de Mendelssohn - Uvertura Hebridele op. 26 în si minor, cântată în deschiderea concertului, iar în partea a doua a serii puteți asculta Simfonia a VII-a op. 92 în La major de Ludwig van Beethoven. Despre aceste propuneri ne-a vorbit dirijorul Ciprian Marinescu:
Sper că programul pe care l-am ales să vă bucure. Este un program clasic-romantic, cu lucrări foarte plăcute publicului și noi, orchestra și cu mine, sperăm să vă facem să vă bucurați de această seară. Foarte mulți sunt foștii mei colegi și îmi face mare plăcere să stau de vorbă cu ei, să mă bucur cu ei și sunt - am spus și anul trecut asta - foarte surprins că mă tratează ca pe un dirijor, nu ca pe un coleg când sunt pe scenă, iar când suntem în afara scenei, suntem aceiași amici și prieteni care am fost dintotdeauna. Sunt mulți oameni noi, de asemenea, mulți tineri care văd că-și dau silința și ne bucurăm împreună. Sunt niște lucrări destul de grele pentru dumnealor, pentru că am înțeles că Beethoven și lucrări de genul acesta nu se prea cântă aici. De câte ori veneam la Cameră, mi se spunea că trebuie să fac lucrări ceva mai micuțe pentru că lucrările mari le face Orchestra Națională. Am prins o șansă având în vedere Concertul de Mendelssohn nr.1 de pian; are o garnitură completă. Inițial voiam să fac Marea Fugă de Beethoven pentru cvartet și dacă am văzut că am asemenea orchestră, atunci am hotărât să pun Hebridele, care este o lucrare superbă romantică și a VII-a de Beethoven, care este precum o șampanie, ceva superb.
Concertul cu Orchestra de Cameră Radio vine după ediția a VII-a a Festivalului Primăverii care a avut loc în perioada 14-23 martie 2017 la Filarmonica de Stat din Oradea. Cum a pornit aceast proiect?
Această serie de fapt a pornit de la un bun prieten al meu de acolo, de la Oradea, care este fostul director al Filarmonicii, domnul Corneliu Cristea. Am început acest festival cu dânsul. Încerc să aduc tineri japonezi și tineri consacrați, de asemenea. Avem două concerte camerale și două concerte de stagiune, două concerte mari în care facem și Mozart, recvieme și lucrări ample… de exemplu, anul acesta am cântat un concert de pian de Penderewski, un concert de pian care a fost în primă audiție la noi în țară. Pianista a venit cu partiturile dumneaei, a cumpărat partiturile, și dirijor a fost Tiberiu Soare. Eu sunt într-o relație foarte bună cu Tiberiu Soare și l-am rugat să vină; a venit cu mare plăcere. Deci, este un festival care ține de mulți ani; a fost a șaptea ediție acum, o serie de care ne bucurăm cu toții. Oradea este un oraș superb, îl iubesc, e o mică Vienă cu oameni deosebiți, iar orchestra și conducerea de acolo sunt într-o relație de prietenie. E ceva frumos, se întâmplă ceva frumos într-un oraș așa de mic! Publicul este foarte drăguț acolo. Sunt foarte mulți bătrâni care probabil că sunt de pe vremea domnului Acél, Bergel - dirijori renumiți, deci este un public foarte receptiv și cunoscător de muzică simfonică, clasică.
Ați vorbit de muzicieni din Japonia. Acolo vă desfășurați o mare parte din activitate. Vorbim mai întâi de activitatea pedagogică.
Da. Predau vioară, predau muzică de cameră. Am câțiva elevi foarte buni care deja sunt în universități. Am chiar și aici, în România, o fostă elevă care lucrează cu domnul Gabriel Croitoru. Eu, de obicei, după ce termină cu mine acolo, încerc să-i trimit în Europa, să studieze, să se obișnuiască cu atmosfera de aici, cu muzica de aici pentru că ei sunt un popor foarte precis, cântă extraordinar de precis, dar probabil că trebuie să mai acumuleze ceva feeling de muzică de aici, de la noi, din Europa.
Ei sunt impresionanți. Au o mulțime de orchestre de amatori, pe care-i văd mult mai profesioniști decât pe profesioniștii noștri. Ei iau totul foarte în serios. Și muzica o iau ca pe o plăcere, dar foarte, foarte în serios, chiar și amatorii. Vă dați seama că profesioniștii… nu mai vorbim… profesioniștii vin tot timpul cu partituri generale; orice instrumentist are partitura generală la picior, ceea ce e incredibil. E foarte simplu, pentru că ei deja știu partiturile, știu unde vine o temă, unde se duce o temă, știu de unde să se asculte, știu să se asculte între ei. E foarte simplu! Mi-aduc aminte că acum câțiva ani, 2 ani cred, am făcut Octuorul de Enescu cu Tiberiu Soare - l-am rugat să vină el să dirijeze acolo - și Tiberiu Soare a rămas foarte surprins că toți, efectiv, fiecare avea această partitură generală de la Octuor. Și de unde au găsit-o toți, pentru că nu se găsește oriunde Enescu? E, ei o aveau la picior… și pe mine m-au impresionat.
Continuăm… vorbim despre activitatea din Japonia, acolo unde știu că aveți un obicei. În fiecare lună aveți recitaluri camerale. Puneți foarte mult accent pe această latură. De ce?
Întotdeauna mi-a plăcut muzica de cameră. Și aici, în țară, când am fost în Conservator, am avut un cvartet cu Bogdan Zvorișteanu; am mai făcut cu Liviu Prunaru cvartete… Toată viața mi-a plăcut să fac muzică de cameră. N-a fost să fie pentru că a trebuit să intru în orchestră, trebuia să avem un venit pe vremea aceea, dar toată viața mi-am dorit să ajung instrumentist, să cânt muzică de cameră, să mă bucur. Iar acum am în fiecare lună câte un concert de cvartete, de trio, de duo. Încerc foarte mult, să vă spun sincer, să aduc și mulți români acolo, români de top. Mă refer la foștii mei colegi, Horia Mihail, Ion Bogdan Ștefănescu sau Răzvan Suma, Tiberiu Soare. Încerc să mă mândresc cu noi, cu prietenii mei. E ceva frumos! Iar ei reacționează extraordinar; au fost foarte uimiți de nivelul nostru, al românilor muzicieni.
Ajungem și la ansamblurile simfonice în care activați sau ați activat în Japonia...
Am activat în două orchestre acolo, până acum vreo cinci ani când, din cauza problemelor de sănătate, am renunțat. Dar, între timp, am făcut o orchestră a mea, un fel de Virtuozii la noi, care este formată din topurile celorlalte ansambluri; îi adun pe cei mai buni din celelalte orchestre și ne bucurăm împreună, facem muzică, lucrăm foarte, foarte mult. Mi-aduc aminte, și Tiberiu Soare spunea "OK, am terminat repetiția." și ei spuneau "Haideți să mai facem aici, vă rog frumos. Haideți să mai facem aici…"; sunt foarte profesioniști. Avem multe concerte, avem programe foarte frumoase. Nu este o orchestră foarte mare, dar putem ajunge până la un Beethoven; am făcut Beethoven a V-a, chiar am imprimat și un CD cu mine dirijând un Beethoven a V-a și cu Tiberiu Soare - Ceaikovski, Serenada de corzi.