Arhivă : Interviuri Înapoi
AUDIO. Luiza Borac - recital extraordinar în 'Serile Radio România Muzical 20'
Artista a fost "Invitatul săptămânii" în ediția de luni, 20 martie, a emisiunii "Perpetuum mobile"
Doamnă Luiza Borac, ne bucurăm foarte mult că sunteți alături de Radio România Muzical în acest moment aniversar! Recitalul dumneavoastră extraordinar de joi, 23 martie 2017, este unul cu o triplă semnificație. Aș începe însă cu prima dintre acestea și o să vă întreb ce înseamnă pentru dumneavoastră Radio România Muzical? Ce vă leagă de acest post?
Cred că este absolut minunat că există Radio România Muzical! Dinu Lipatti, cel pe care-l aniversăm cu emoție în aceste zile, spunea - un motto al unei dintre lucrările sale - că muzica este limbajul zeilor. Cred că fără muzică am fi mult mai săraci, iar Radio România Muzical ne conectează cu această lume minunată a muzicii, cu marii artiști ai noștri și ai lumii și cred că și pentru tinerii muzicieni aflați la porțile măiestriei e foarte important să asculte muzică, dar și să fie ascultați. Eu am avut acest privilegiu, Radio România Muzical să-mi transmită înregistrările și să-mi fie alături pe acest drum pe care l-am parcurs până în momentul de față, de aceea pot să spun că e o mare bucurie să pot să fiu și în această zi, la această frumoasă aniversare, alături de acest post minunat.
Așa cum se obișnuiește în astfel de ocazii, vă întreb și ce i-ați dori pentru următorii 20 de ani, ce v-ați dori dumneavoastră prin raportare la Radio România Muzical, atât ca mare pianistă din România, dar și ca ascultătoare de muzică clasică?
Eu îi doresc acestui post să-și mențină și să continue această forță culturală, această forță artistică și această inspirație pe care o are atât asupra noastră, a muzicienilor, cât și asupra publicului larg. Muzica și cultura sunt sufletul unui popor, cred că sunt cel mai aproape de sufletul omului și de aceea e foarte, foarte important ceea ce face și-i doresc să nu-și piardă această energie și această forță și să continue la mulți, mulți ani fericiți în acest fel.
Să sperăm că așa va fi! Acum, a doua semnificație a recitalului dumneavoastră este aceea că stă sub semnul Centenarului Dinu Lipatti, marcat foarte precis ieri, pe 19 martie. Dumneavoastră, de altfel, vă aflați în plin turneu Lipatti și aduceți în atenție atât opusuri de Dinu Lipatti, transcripții ale acestuia, dar și lucrări de Frédéric Chopin și Franz Liszt, toate având, direct sau indirect, o legătură cu ceea ce a însemnat Dinu Lipatti. Spuneți-ne mai multe despre structura acestui program.
Am încercat să aduc un omagiu în primul rând pianistului Dinu Lipatti. Așa cum ați menționat, mă aflu în timpul unui turneu; am cântat până acum șase concerte omagiale în Germania, dedicate lui Dinu Lipatti, și de câteva ore am revenit în Germania din Elveția, unde au avut loc trei astfel de evenimente. Menționez că am cântat cu mare emoție acolo, știind că este țara care l-a adoptat pe Dinu Lipatti în ultimii ani de viață. După cum știm, în ultimii ani el a activat ca profesor la Conservatorul din Geneva, a concertat și a trăit în Elveția și am fost foarte mișcată să constat cât de prezent este Dinu Lipatti în conștiința melomanilor, cât de mulți oameni posedă înregistrările lui și cât de mult îi iubesc arta. Este foarte emoționant pentru un pianist să constate acest lucru. La aceste concerte am încercat în primul rând să spun câteva cuvinte despre acest mare pianist al nostru și să ofer câteva lucrări care pentru Dinu Lipatti au avut o importanță deosebită. După cum știm, Valsurile de Chopin sunt înregistrări de referință absolută în toată lumea muzicală - mi-am permis să aleg șase dintre aceste lucrări. Apoi, o altă lucrare importantă în repertoriul lui Dinu Lipatti este Sonetul nr. 104 după Petrarca…
… Franz Liszt.
… de asemenea, o înregistrare deosebită în repertoriul lui. Am încheiat programul acesta cu uvertura la opera "Wilhelm Tell" de Rossini, în transcripția lui Franz Liszt, ca un omagiu adus țării în care Dinu Lipatii a activat în mod intensiv în ultimii săi ani de viață. Ceea ce e foarte important de subliniat și aproape de necrezut pentru noi, muzicienii, este faptul că Dinu Lipatti a lăsat o amprentă atât de profundă în istorie în numai 33 de ani de viață. Acest lucru mi se pare, mie personal, un miracol.
Un miracol la a cărui perpetuare contribuiți și dumneavoastră, ca unul dintre cei mai respectați ambasadori ai muzicii lui Dinu Lipatti în momentul de față. Ce ne puteți spune despre modul în care este receptată creația lui componistică?
Într-un fel foarte similar. În primul rând, Dinu Lipatti este recunoscut ca pianist. Surpriza de a constata că limbajul componistic este comparabil în profunzime și-n bogăție este pentru mulți destul de mare și, cu atât mai mult, cred că atât cât putem este o datorie de onoare să transmitem și această latură a lui. Deși a trăit atât de puțin, a compus totuși destul de mult pentru timpul scurt, datorat și bolii și turneelor din cariera pianistică. Totuși, a lăsat destul de multe compoziții, care sunt minunate și care trebuie auzite.
Ajungem acum și la cea de-a treia semnificație a recitalului dumneavoastră. Are loc cu numai o zi înaintea lansării internaționale oficiale a celui mai recent disc Luiza Borac, un alt album consistent, un dublu CD, care se intitulează, într-o traducere aproximativă, "Inspirații și visări - sau visuri" - un album dedicat lui George Enescu. Sunt și prime înregistrări pe acest album, care este povestea lui?
Discul este un omagiu lui George Enescu - "Inspirații și visuri". George Enescu a scris această frumoasă frază: "Visez tot timpul. Viața este un vis și visul este toată viața mea. Evadez în compoziție." Iar inspirațiile sunt aduse pe acest album de compozitorii care i-au fost aproape, i-au fost prieteni și colegi în anii studiilor la Paris - Debussy, Ravel și Marcel Mihalovici. Albumul este un dublu disc și combină lucrări ale lui George Enescu cunoscute, așa cum este Rapsodia, dar și mai puțin cunoscute, câteva fiind chiar premiere discografice. Este vorba de Fuga la patru voci din anul 1897, de două valsuri compuse la vârsta de 5 ani - pe care Enescu le evocă cu căldură, cu melancolie în ultimul său interviu pentru Bernard Gavoty, Radio France - și apoi Melodiile lăutărești după Sarasate, transcripția lui pentru pian solo. Cum spuneam, compozitorii care i-au fost aproape în anii din Paris… Maurice Ravel, monumentala suită Gaspar de la Nuit (într-o traducere liberă, Comorile visate ale nopții), apoi integrala Studiilor de Debussy - 12 studii și, în premieră discografică, 5 Bagatele op.27 de Marcel Mihalovici dedicate soției sale, Monique Haas. Marcel Mihalovici a fost foarte încurajat de George Enescu pentru a merge la Paris să-și continue studiile, iar în Paris atât el, cât și soția sa, reputata pianistă Monique Haas, specialistă în Debussy și Ravel, au devenit prieteni foarte, foarte apropiați ai marelui compozitor. Albumul continuă cu două lucrări de Robert Schumann - Enescu era un interpret magistral al muzicii schumanniene - și mă bucur foarte mult să prezint pe acest disc înregistrarea Concertului de Schumann alături de Orchestra Națională Radio sub îndrumarea lui Horia Andreescu. În încheierea albumului, piesa Anung - Intuiție de Robert Schumann, pe care am avut onoarea să o prezint în premieră mundială în Germania.
Așadar, un album foarte consistent, un album cu poveste. Așteptăm și noi să-l ascultăm cu mare interes. Însă, până atunci, mai întâi invitația de a nu pierde recitalul pianistei Luiza Borac de joi, 23 martie, ora 19.00, de la Muzeul Național Cotroceni din București.