Apreciata pianistă, cu o spectaculoasă carieră în special în Marea Britanie, cântă în luna martie Concertul nr. 2 de Serghei Rahmaninov - un eveniment prin care este aniversat Radio România Muzical!

Vineri, 24 martie, vă faceţi debutul pe scena Sălii Radio din Bucureşti în compania Orchestrei Naţionale Radio dirijate de un alt tânăr încă muzician român, aplaudat ca şi dumneavoastră mai întâi în afara României - este vorba despre Cristian Măcelaru. Cred că nu mă înşel reamintindu-mi că v-am auzit spunând într-un alt interviu că să cânţi pe o scenă în ţara ta are o încărcătură emoţională şi comportă o presiune în plus. V-aş întreba dacă este şi cazul evenimentului de faţă. Cum vă pregătiţi pentru acest concert şi cum îl pregătiţi?

În primul rând mă bucur din suflet că voi veni acasă, să concertez pe scena Sălii Radio şi împreună, bineînţeles, cu Orchestra şi cu Cristian Măcelaru. Va fi prima noastră colaborare. Noi ne-am întâlnit în Anglia, dar nu am cântat niciodată până acum împreună. Aşa că de-abia aştept!

Concertul îl pregătesc foarte intens, deşi l-am cântat exact acum două săptămâni pe scena londoneză de la Royal Festival Hall împreună cu London Philharmonic Orchestra. Bineînţeles, când păşeşti pe aşa o scenă mare, de mai mult de trei mii de oameni, sala a fost arhiplină, este o încărcătură foarte mare, iar în momentul când voi păşi pe scena Sălii Radio va fi cred că şi mai mare şi va fi bucuria şi mai mare pentru că voi fi acasă.

Concertul din 24 martie stă sub semnul celor 20 de ani pe care îi împlineşte Radio România Muzical, singurul post de muzică clasică din România. Am şi o întrebare la care aş ţine să-mi răspundeţi cât mai neprotocolar cu putinţă… De când ştiţi de Radio România Muzical, dacă se întâmplă să-l fi ascultat de-a lungul timpului şi cum comentaţi modul în care Radio România Muzical v-a reflectat activitatea până în prezent? Repet, dincolo de orice conjunctură protocolară.

Radio România Muzical l-am ascultat prima dată pe internet acum mulţi ani - cred că acum vreo zece ani, eram în Londra deja - şi cred că am început să colaborăm… pur şi simplu, au fost nişte interviuri foarte scurte sau s-a preluat o ştire de unde cântam eu şi a fost anunţată pe website sau pe post… nu ştiu. Colaborarea noastră mai profundă a început acum câţiva ani. Şi, pentru publicul românesc, este extrem de important să avem aşa un post de radio care nu numai că promovează, dar informează foarte mult despre activităţile noastre, ale românilor care suntem în străinătate şi despre care oamenii din ţară s-ar putea să nu audă aşa de multe. Aşa că, pentru mine, Radio România Muzical are un rol extrem, extrem de important; este vital! Şi m-a susţinut foarte mult.

Într-o perspectivă mai generală, sigur că fiecare om care iubeşte muzica a fost şlefuit, a devenit mai bun prin ceea ce a ascultat, cel puţin în perioada când s-a îndrăgostit de muzică şi s-a format. Cum ar arăta spusă povestea dumneavoastră ca melomană? Ce v-a făcut să vă îndrăgostiţi de muzică?

Mama activează în învăţământul primar şi m-a încurajat foarte mult. A fost visul ei să strângă bănuţi când eram mică şi a cumpărat o pianină, pur şi simplu din dorinţa de a face ceva deosebit. Bineînţeles acum, majoritatea copiilor are şansa de a învăţa un instrument sau de a avea ore în particular, dar în 1991, când am intrat eu la Liceul de Artă din Iaşi nu se întâmpla aşa. În copilărie pur şi simplu mergeai afară, te jucai şi atât. Acum, activităţile extraşcolare sunt mult, mult mai avansate. Iar din dorinţa mamei de a cumpăra această pianină pe care încă o am acasă cred că a venit şi dragostea mea pentru muzică. Nu ştiu, nu am învăţat înainte de a intra la Liceul de Artă, aşa că din clasa I am început direct cu o profesoară foarte bună şi foarte ambiţioasă, care a văzut puţin talent în mine şi pe care l-a şlefuit în următorii ani şi mi-a dat o dorinţă foarte mare de a cânta pe scene. Învăţ tot timpul foarte repede şi acum asta este foarte bine, în repertoriu şi în lumea în care sunt eu trebuie acumulat foarte rapid orice fel de informaţie sau partitură. Am început studiul pianului la 7 ani şi la 9 ani am avut debutul cu orchestra…

Cu o orchestră din Chişinău, am înţeles…

Cu Orchestra din Chişinău, da… moment care, nu ştiu, cred că a fost cel în care mi-a spus ceva în interior că asta vreau să fac pentru toată viaţa mea. Vreau să devin o pianistă concertistă. În momentul acela habar n-am avut cât de greu va fi, cât de multă muncă va fi. Bineînţeles, este foarte mult muncă în orice domeniu, dar mai ales în domeniul muzicii trebuie să te dedici total artei pe care o faci. Trebuie să vrei tu din tot sufletul, nu contează de părinţi, de profesori cât te-ar încuraja sau cât ar vrea ei ca tu să ai succes. Depinde de tine, de dorinţa de a te perfecţiona tot timpul.

Versiunea completă a interviului - în curând, la "Poveştile de succes ale muzicii".