Arhivă : Interviuri Înapoi

Interviu cu Zlatomir Fung, câștigătorul Premiului I la Secțiunea Violoncel din cadrul Concursului Internațional 'George Enescu'

Publicat: miercuri, 14 Septembrie 2016 , ora 14.57

În dimineața ce a urmat Finalei Concursului Internațional "George Enescu", secțiunea de violoncel, Irina Cristina Vasilescu a stat de vorbă cu laureatul Premiului I, Zlatomir Fung. Violoncelistul american în vârstă de 17 ani a fost unul dintre concurenții stăpâni pe propriile emoții, puterea sa de concentrare fiind foarte apreciată și în interpretarea partiturii solistice a Simfoniei concertante op. 8 de George Enescu - cântată pentru prima dată în istoria competiției de la București. Impresiile artistului despre derularea concursului, prestigiul de care competiția se bucură peste ocean, dar și despre pasiunea pentru șah a lui Zlatomir aflați din rândurile de mai jos.


Zlatomir Fung, felicitări pentru câștigarea Concursului Enescu. Cum te-ai simțit aseară - păreai foarte serios pe scena Ateneului, când ți-au anunțat numele.

Mulțumesc foarte mult! A fost o experiență importantă! Sunt, desigur, foarte, foarte recunoscător și onorat să fiu recompensat cu această distincție; am fost foarte fericit, dar, în același timp, și foarte surprins, în momentul decernării și probabil de aceea nu am părut prea entuziasmat pe scenă. Dar sunt foarte, foarte fericit!


În finală ai cântat Simfonia concertantă op. 8 de George Enescu. Cunoșteai deja partitura înainte de a decide să participi la acest concurs?

Nu, am descoperit partitura pentru că era una dintre opțiunile pentru runda finală. Am ascultat-o și mi-a plăcut foarte tare, am găsit că e foarte ofertantă și m-am gândit că va fi o experiență minunată să o învăț și pregătesc pentru această competiție; și sunt foarte bucuros că am făcut acest lucru, pentru că m-am simțit minunat cântând-o, mai ales în spațiul remarcabil al Ateneului Român și cu orchestra Filarmonicii bucureștene. A fost o experiență extraordinară!


Având în vedere că acum o ai în repertoriul tău intenționezi să mai cânți creația lui Enescu și cu alte ocazii?

Dacă o să am prilejul să fac asta, cu siguranță! Sper din suflet!


Vii din Statele Unite ale Americii. În linii mari - cum este perceput Concursul Enescu peste ocean?

Concursul are o reputație excelentă. Iar personal pot spune că experiența mea de aici, din ultimele două săptămâni, a fost absolut minunată. Organizarea a fost impecabilă, atmosfera foarte caldă, juriul format din personalități ale lumii muzicale, iar concurenții foarte bine pregătiți. Deci competiția are, pe bună dreptate, o reputație foarte bună, iar acum eu pot atesta personal acest lucru.

Obișnuiești să asculți muzicienii înscriși în concurs? Ai avut ocazia aici să urmărești și evoluțiile celorlalți candidați?

Da, începând cu etapa a II-a, când concursul a fost transmis pe Medici.tv și pe site-ul Concursului Enescu, am ascultat puțin și era extraordinar. Am apreciat calitatea imaginilor și a sunetului din transmisiuni. Însă eu mă abțin, în general, să ascult prea mult din programul celorlalți competitori, pentru că uneori mă face pe mine apoi prea emotiv. Însă în cazul unora dintre evoluțiile colegilor mei nu am putut să mă dezlipesc de lângă calculator, pentru că interpretările erau nemaipomenite și nu îmi puteam lua ochii și urechile de la ei.


Acasă, în SUA, te specializezi în interpretarea muzicii de cameră. Cum te ajută această experiență de ansamblu în aparițiile tale solistice?

Muzica de cameră este tipul meu preferat de muzică, deoarece iubesc să fac muzică cu alte persoane. Uneori te poți simți singur cântând în calitate de solist pe scenă. Dar îmi place să văd interpretările în care sunt în fața unei orchestre ca muzică de cameră cu dirijor și cu diferite compartimente timbrale (coarde, suflători). Din punctul meu de vedere muzica de cameră este cel mai bun tip de educație pe care îl poți primi în acest domeniu, pentru că aduce în prim-plan bucuria colaborării și conexiunea spirituală ce se stabilește între oameni atunci când fac muzică împreună.


În cadrul cărei instituții îți vei continua studiile universitare?

Nu știu încă sigur, urmează să am audițiile în următorul an academic. Dar în acest moment cred că voi rămâne pe coasta de est a Statelor Unite ale Americii.


Uneori în timpul sau după terminarea unui concurs anumiți membri ai juriului invită tinerii laureați să ia parte la cursuri conduse de domniile lor. Ai primit o asemenea invitație?

Nu și nici nu mă aștept ca acest lucru să se întâmple, însă dacă aș primi o astfel de invitație aș fi foarte fericit, din moment ce toți membrii juriului sunt personalități ale artei interpretative.


Am auzit că joci șah. E adevărat?

Da, șahul e unul dintre hobby-urile mele. Nu sunt un jucător nemaipomenit, îmi place însă enorm ca spectator să urmăresc marile turnee de șah live, online. Este una dintre marile mele pasiuni. Iar în timpul liber mai joc și blitz-șah (șah de mare viteză) pe internet.


Există pentru tine o conexiune între muzică și șah?

Da, cred că da. Ambele cer o extraordinară prezență mentală și emoțională. Cred că atunci când ești implicat într-un joc de șah trebuie să îți imaginezi că nimic altceva în afară de lupta de pe tablă nu mai există în jurul tău. Iar atunci când cânt la violoncel am același tip de concentrare mentală - exist doar eu și piesa căreia încerc să îi dau viață în acel moment. Deci da, există o conexiune între șah și muzică.


Te întrebam despre șah pentru că unul dintre lucrurile pe care publicul le-a apreciat cel mai mult în interpretarea ta a fost puterea ta de concentrare. E o calitate nativă sau ceva la care lucrezi?

O, mulțumesc foarte mult, e foarte flatant ce spuneți! Concentrarea este unul dintre lucrurile la care lucrez mult, încă perfecționez și cultiv tehnici. De altfel aceasta este una dintre cele mai semnificative calități pe care un interpret trebuie să le aibă: puterea de a menține concentrarea.