Violonistul Gabriel Croitoru şi pianistul Horia Mihail pornesc într-un nou periplu naţional în cadrul celei de-a V-a ediţii a Turneului 'Vioara lui Enescu'. În perioada 9 septembrie - 1 octombrie 2016 ei vor duce sunetul viorii Guarneri del Gesu, ce i-a aparţinut lui George Enescu în satele şi oraşele României. Detalii despre această nouă ediţie am aflat de la violonistul Gabriel Croitoru.

Domnule Gabriel Croitoru, din 9 septembrie începe o nouă ediţie a Turneului Naţional "Vioara lui Enescu". Ce credeţi că va fi special?

În primul rând locaţiile vor fi diferite - în parte, nu în totalitate. Încercăm să facem auzit sunetul acestui minunat instrument în cât mai multe locuri, unde n-a pătruns până acum, aşa cum şi George Enescu făcea la momentul în care cânta în locurile unde credea că este nevoie de alinare prin intermediul viorii sale. Iată că şi noi mergem pe aceeaşi idee şi ne străduim să facem cunoscute atât vioara lui George Enescu, cât şi genul nostru muzical acolo unde nu prea are şanse să pătrundă în alt fel.

Aveţi lucrări noi în program? Pregătiţi ceva deosebit?

Cu siguranţă. Avem, ca de obicei, două programe diferite. Unul este pentru localităţile mai mici, acolo unde lumea nu este familiarizată cu genul nostru muzical şi acolo sigur că vom cânta lucrări de cât mai mare popularitate, în aşa fel încât să nu se sperie lumea de la început, la primul contact cu muzica clasică. Iar în ceea ce priveşte concertele din cele câteva oraşe pe care le avem incluse în turneu, printre care şi Sala Radio din Bucureşti, acolo avem în prima parte două sonate - Sonata de Debussy şi Sonata a II-a de Prokofiev -, urmate în partea a doua de Poemul de Chausson, Rapsodia Tzigane de Ravel.

În multe locuri am avut surpriza plăcută, nu peste tot, recunosc, dar în foarte multe locuri am avut surpriza plăcută că oamenii ne-au zis "Dom'le, nu vă cunoşteam. N-am avut niciodată contact cu genul dumneavoastră muzical, dar mai veniţi pe la noi că ne-a plăcut foarte tare." La un moment dat, un preot îmi aduc aminte că mi-a zis că suntem ca Arhanghelii Mihai şi Gavriil pentru satul lor. Sigur că e îmbucurător faptul că lumea percepe pozitiv acest gen muzical şi avem tot felul de amintiri plăcute - copii care vin de la câteva sate distanţă, cu căruţele, ca să asculte vioara… deci sunt tot felul de lucruri inedite. Am cântat în Insula Mare a Brăilei, prin toate colţurile României şi încă n-am terminat, că sunt destule locuri unde s-au renovat căminele culturale, oamenii sunt dornici de activităţi culturale şi încercăm prin puterile noastre să ne facem auzită vocea.