Arhivă : Interviuri Înapoi

AUDIO. 'M-aș bucura dacă Oedip ar fi mai des interpretată' - Leo Hussain despre opera enesciană

Publicat: miercuri, 1 Iunie 2016 , ora 15.18

Cu starul danez Johan Reuter în rolul principal și o distribuție care îi include pe Sir John Tomlinson, Sarah Connolly și Sophie Bevan, "Oedip"-ul Operei Regale Covent Garden, dirijat de Leo Hussain, este prima montare a tulburătoarei capodopere enesciene în Marea Britanie. Spectacolul care a avut premiera în 23 mai 2016 va putea fi urmărit la Radio România Muzical în 4 iunie 2016, într-o ediție specială a emisiunii "Seara de operă". Dirijorul Leo Hussain ne-a vorbit despre pregătirile pentru spectacolul de la Covent Garden.


După Festivalul Internațional "George Enescu" de la București de anul trecut, dirijați un nou Oedip; de această dată în premieră absolută la Opera Regală Covent Garden din Londra. Colaborați, așadar, cu o altă orchestră, un alt ansamblu vocal și alți soliști. Care au fost primele reacții la muzica lui Enescu din cadrul repetițiilor?

Reacția a fost aceea a oricărui muzician care descoperă o nouă partitură. Eu am norocul să fi dirijat deja opera, dar pentru aproape toți membrii distribuției - există o singură excepție - Oedip reprezintă o noutate. La fel și în cazul orchestrei. Prima reacție a fost una de ușoară confuzie, pentru că este un limbaj muzical care nu ne este familiar. Am avut nevoie de o perioadă de acomodare, dar ușor ușor am simțit cum parcă totul se înseninează și că ne-am însușit aceste sonorități. Este o senzație extraordinară!


Ce înseamnă pentru dumneavoastră faptul că dezvăluiți publicului britanic această operă?

Este un privilegiu să ai șansa să dirijezi Oedip în carieră. Este clar că este un privilegiu și să o poți prezenta în premieră absolută, în special atunci când vorbim despre un teatru așa cum este Covent Garden, cu orchestra de aici. Îndrăgesc opera lui Enescu. Să am șansa să o prezint în premieră în țara mea este, cum spuneam, un privilegiu.


Este publicul de la Covent Garden pregătit pentru "Oedip"?

Nu văd de ce nu ar fi. Nu am astfel de emoții. Mă gândesc doar că voi dirija o operă care a avut premiera acum aproape un secol în fața unui public cunoscător. Nu îmi fac griji că nu ar fi bine primită. Văd doar o capodoperă și un public pregătit pentru a o primi și cred că va fi extraordinar!


Orchestra Operei "Covent Garden" este într-adevăr un ansamblu foarte bun, dar așa cum spuneați acum vorbim de o primă întâlnire cu "Oedip". Unde ați fost nevoit să lucrați mai mult și de ce?

Sincer vorbind, unele dintre problemele întâlnite nu au avut legătură cu studiul în sine. Așa cum știți probabil, există mai multe ediții ale partiturii pentru orchestră. Sunt câteva lacune aici; nu sunt ușor de citit materialele existente, unele scrise de mână, astfel că mai întâi a trebuit să lămurim, de ce să nu recunoaștem, unele chestiuni care țin de edituri. În rest, cum spuneam, am căutat să ne însușim acest limbaj care este unic și extrem de variat. Am încercat să găsim o bază pentru orchestră de unde să ne putem extinde pentru toată această paletă necesară atunci când vine vorba de muzica lui Enescu.

Dificil este pentru întreaga orchestră. Sigur, dacă ne gândim că este o partitură scrisă de un violonist virtuoz, cred că și scriitura pentru această partidă a fost gândită pentru tehnica lui Enescu. Atunci când vorbim de un grup de 14-16 violoniști lucrurile sunt însă ceva mai complicate.


Am stabilit deja că "Oedip" nu este o partitură ușoară. Ce ne puteți spune despre producția de la Covent Garden și dificultățile pe care știți că le-au întâmpinat cei doi regizori - Alex Olle și Valentina Carasco - în montarea de la Londra?

Ce au realizat ei este genial, în opinia mea, pentru că lucrează cu o poveste deloc comună. Subiectul "Oedip" nu este unul pe care îl întâlnim în viețile noastre. În același timp tratează teme universale: apartenența la ceva, destinul... Alex Olle și Valentina Carasco au reușit să creeze o poveste... aș fi vrut să spun relevantă, dar termenul este prea des folosit în operă. Au creat o producție convingătoare, fără a se transforma într-un clișeu adus "la zi". Este o montare universală și în același timp foarte precisă care reușește să ne emoționeze, mai ales ținând cont și de vremurile în care trăim.


Care sunt dificultățile pe care le-ați întâlnit ca dirijor în pregătirea acestei opere?

Am muncit foarte mult, e drept, dar nu am simțit vreo dificultate. Este o partitură pe care odată ce o cunoști cu adevărat, este foarte ușor de explicat. Aceasta a fost și provocarea pentru mine; să o prezint cât mai bine într-un timp cât mai scurt unor artiști care nu au studiat-o până acum. La București nu a fost nevoie să fac asta pentru că muzicienii știau deja foarte bine ce înseamnă Oedip. Da, aceasta a fost dificultatea, să explici limbajul lui Enescu. Nu am considerat însă că vreuna dintre repetiții a fost foarte grea, ci dimpotrivă. De fiecare dată plecam cu foarte multă energie și eu și muzicienii din fața mea.


Cum ați ajuns, de fapt, să studiați opera "Oedip"?

În general încep studiul unei opere de la libret. La fel a fost cazul și la Enescu. O dată ce libretul este clar, atunci trec și la studiul partiturii. Edmond Fleg a structurat excelent libretul pentru Oedip; scrierile lui Sofocle au fost foarte bine adaptate pentru a construi acțiunea operei. În cazul partiturii a fost o altă experiență decât la Verdi sau Mozart, să spunem. Acolo știam exact care este limbajul compozitorilor. Am vrut să cunosc muzica lui Enescu înainte de a studia "Oedip", așa că am citit foarte mult despre compozitorul român - articole, cărți... Știam o parte din muzica de cameră pentru că am cântat Enescu pe când eram student. Apoi am analizat partituri pentru ansamblu simfonic și am ascultat câteva înregistrări. Abia după aceea a urmat studiul operei în sine. Sunt de părere că dacă îl cunoști pe Enescu-muzicianul, partitura pune mai puține probleme pentru un dirijor.

Nu îmi place însă să ascult foarte multe înregistrări ale operei pe care urmează să o dirijez. Cea cu José van Dam este excelentă, dar în cazul "Oedip" este una din foarte puține, iar asta poate fi o capcană. Am plecat de la partitură, în fața pianului. Interesant este că rezultatul final e de foarte multe ori diferit de ceea ce pare doar când te uiți pe note. Aici Enescu se aseamănă cu Janáèek. La fel simt și când studiez o partitură a compozitorului ceh.


Cum ați defini "Oedip" într-o singură frază?

O operă epică de început de secol 20. Spun asta pentru că o consider, după construcție, o operă wagneriană, dar cu o sonoritate specifică începutului de secol trecut.


La București, interpretul rolului titular a fost baritonul italian Davide Damiani, în timp ce la Londra este danezul Johan Reuter. Care au fost asemănările și deosebirile de percepție ale rolului între cei doi?

Cred că asemănarea este că amândoi au început prima repetiție foarte bine pregătiți. Nu doar că au învățat rolul, dar și-au și dezvoltat foarte bine personajul înainte de a lucra împreună cu ansamblul. Amândoi au dat senzația că și-au însușit rolul. Sunt interpreți fantastici și sunt doi oameni foarte inteligenți, lucru necesar pentru "Oedip". Pentru un dirijor e nemaipomenit să poți începe colaborarea deja de la acel nivel. În cazul diferențelor e greu de discutat, e ca și cum am începe să vorbim despre diferențele dintre ei ca artiști. Sunt la fel de diferiți ca și în viața reală.


Se poate spune că ați intrat în istoria operei "Oedip" și, implicit, în istoria muzicii românești. Sunteți conștient de acest fapt?

Nu chiar... nu m-am gândit niciodată la asta, dar e frumos să o auzi. Simt o responsabilitate mare de fiecare dată când lucrăm și asta pentru că noi suntem cei care prezentăm unui public nou o operă de geniu. Nu e foarte diferit de o altă seară în teatrul de operă în care dirijez "Nunta lui Figaro", de exemplu, pentru că de fiecare dată încerc să conștientizez că în sală sunt oameni care nu au mai fost până acum la acest spectacol, sau la un spectacol de operă în general. Este una dintre bucuriile noastre: în fiecare seară putem recrea ceva, putem să o luăm de la capăt. Simt această responsabilitate în orice proiect, în fiecare seară în care sunt pe scenă.


Aveți deja planuri pentru alte reprezentații ale operei "Oedip" sau pentru alte lucrări semnate de compozitori români?

Nu este nimic sigur deocamdată. Îmi doresc să dirijez o lucrare de Dan Dediu; îl consider un compozitor extrem de interesant. M-aș bucura dacă "Oedip" ar fi mai des interpretată și m-aș bucura și mai tare dacă aș putea să o dirijez din nou la un alt teatru.

Avem o producție fantastică la Covent Garden cu Oedip, în care evoluează o garnitură de soliști remarcabili. Corul și orchestra sunt pe măsură. Astfel că vă invit să fiți alături de noi și să ne bucurăm împreună de această lucrare extraordinară.

Interviu realizat de Lucian Haralambie