Arhivă : Interviuri Înapoi

AUDIO. Oaspeți în Stagiunea Orchestrei de Cameră Radio…

Publicat: miercuri, 20 Aprilie 2016 , ora 15.31

Miercuri, 20 aprilie 2016, pianista Karina Șabac revine pe scena Studioului de concerte "Mihail Jora" (de exemplu, anul trecut a fost solista unei partituri mozartiene), în timp ce dirijorul olandez Marijn Simons debutează pe acest podium.


Pianista Karina Șabac:

Concertul nr.2 de Beethoven l-am interpretat cred la vârsta de 16 ani; a fost primul concert pe care l-am cântat, la Filarmonica din Berlin, când studiam în capitala Germaniei. E un concert care-mi este foarte drag. De asemenea, Marijn Simons și cu mine am lucrat mult cu ideea și conceptul instrumentelor baroce în minte și este foarte interesant. Fiind un concert scris atât de devreme în viața lui Beethoven se pot aplica multe principii și idei pe care le poți lua din studiul pe care l-am făcut pe instrumente de epocă - hammerklavier, klavier cembalo…


Și totuși aici veți apela la instrumentele tradiționale momentului acesta, mileniului III.

Da, chiar un pian Bosendorfer extraordinar de impozant și mare, dar ca sunet mi-a plăcut foarte mult când l-am încercat, la Radio, sub scenă, unde stau pianele de obicei. Mi-a plăcut pentru că are totuși un sunet transparent și… acum, sigur că noi cântăm pe piane moderne, dar poți să cânți cu agogica și având în minte ideile timpului respectiv și principiile din acea vreme.


Este o problemă de interpretare, de stilistică a epocii...

Chiar mai mult decât atât; eu aș spune că nu este doar o chestiune de interpretare, ci este o manieră de studiu. Noi, ca interpreți, trebuie să studiem constant ceea ce a vrut să spună compozitorul, care ar putea fi un nou sens - de fapt sensul, căci nu trebuie să re-interpretăm sau să re-inventăm lucrurile, trebuie doar să le descoperim ... Este același concert care se cântă de 200 de ani, dar noi trebuie să îl prezentăm și - împreună cu orchestra - să încercăm să găsim într-o repetiție același sunet, aceeași bază, ca o unitate...


Dirijorul Marijn Simons


Vă aflați la o primă întâlnire nu numai cu Orchestra de Cameră Radio, ci și cu publicul bucureștean!

Este minunat să mă aflu aici, în această sală frumoasă și să am ocazia să colaborez cu această orchestră. Am mai fost deja "dirijor oaspete" de câteva ori la Sibiu și este onorant să mă aflu acum aici, la București.


Bucureștiul este, așadar, al doilea oraș românesc pe care îl vizitați ca dirijor... Dar am văzut că ați acumulat experiențe în Europa de Est, în Ucraina, în Rusia...

Da, am dirijat de câteva ori acolo, dar în ultima perioadă activitatea mea se desfășoară mai ales în Germania - cu Filarmonica din Stuttgart, apoi la Festivalul de Operă din Heidenheim, la Teatrul din Koblenz, așa că am mai multe angajamente în Germania în aceste luni.


Sunteți și compozitor… Sunteți așadar legat de muzica nouă, dar ca dirijor vă întâlniți mai ales cu muzica unor epoci trecute!

În opinia mea nu există practic o diferență între muzica clasică și cea contemporană dacă fiecare aparține unui mare compozitor și dacă ambele provin din aceeași "sursă" (cum s-ar spune)… Nu cred că este corect să vorbim despre mari diferențe… Mie personal îmi face o extraordinar de mare plăcere să dirijez o simfonie de Schubert ca cea de aici, la fel cum mă bucur și în cazul lucrării contemporane olandeze. Ca interpret, nu este nici o diferență pentru mine!


Am înțeles că autorul primei lucrări din program v-a fost profesor.

Da, este adevărat. A fost profesorul meu de compoziție și am păstrat un contact strâns, ne leagă chiar o prietenie, vorbim mult despre muzica fiecăruia dintre noi, iar această piesă - în mod special - am interpretat-o de multe ori. Sunt foarte bucuros să am ocazia să o prezint aici, la Radio, la București și trebuie să spun că orchestra interpretează această piesă excelent.

Muzica lui Daan Manneke, în general - și această lucrare în mod special - argumentează faptul că o creație contemporană poate fi actuală, poate aparține timpului prezent și, totodată, să rămână foarte comunicativă, să transmită un mesaj emoțional. Sper că acest opus va fi primit bine și de către publicul din sală și de către ascultătorii de la radio.


Înțeleg că ați căutat adesea să subliniați o legătură între piesele unui program pe care îl dirijați...

Ei bine și contrastul poate fi o modalitate de a realiza conexiuni între diferite piese. Cred că piesa lui Daan Manneke reprezintă firesc - prin epoca în care a fost scrisă - un contrast cu celelalte două lucrări, dar cred că programul se leagă bine. Aceste partituri de Beethoven și de Schubert sunt foarte interesant de alăturat căci Concertul nr. 2 este un opus foarte timpuriu în evoluția componistică beethoveniană, iar această Simfonie a V-a de Schubert - care este preferata mea între celelalte scrise de muzicianul vienez - este foarte clasică. Eu găsesc aici evidente trimiteri spre modelul mozartian sau chiar spre cel al lui Haydn, și tocmai de aceea îmi pare foarte ușor de asociat acestui concert de Beethoven, tocmai prin maniera sa clasică.


Ați studiat vioară și ați cântat mult la acest instrument. V-a fost de folos în dialogul cu orchestra, cunoscând cu lejeritate acest limbaj instrumental?

Cred că te ajută foarte mult - și în calitate de dirijor, și în cea de compozitor - să poți cânta bine la un instrument. Până nu demult am cântat adesea ca solist și am acumulat și câțiva ani de experiență fiind concertmaestru și aceste aspecte ajută! Desigur, nu aș vrea să se înțeleagă că susțin ideea că acei compozitori sau dirijori care nu sunt ei înșiși buni instrumentiști nu se pot descurca foarte bine; nu spun asta! Dar cred că te ajută. Și mai ales în cazul acestei simfonii a lui Schubert, care... este o simfonie dar, în egală măsură, este și un lied - un limbaj orchestral care cântă mereu, care evocă o atmosferă intimă... Cineva spunea că vioara este cel mai apropiat instrument de vocea umană și atunci, în mod special, pentru interpretarea acestei simfonii, te ajută să fi cântat la vioară…

Interviuri realizate de Anca Ioana Andriescu