Invitat la pupitrul dirijoral al Orchestrei de Cameră Radio în concertul de miercuri, 17 februarie 2016, este Lubnan Baalbaki, dirijor permanent al Orchestrei Filarmonicii din Liban, artist care se bucură de un parcurs profesional inedit şi care a studiat muzica la Cluj, cu maestrul Petre Sbârcea. Născut în Beirut, Liban, în 1981, într-o familie de artişti, Lubnan Baalbaki, a început să studieze vioara şi lăuta la 14 ani, la Conservatorul Naţional de Muzică din Beirut, continuând cu Universitatea Saint-Esprit din Kaslik. Tânărul muzician ne-a vorbit despre perioada petrecută în România, dar şi despre proiectele sale din Liban.

E o poveste un pic lungă, dar lucrurile s-au întâmplat în aşa fel să ajung în România şi am avut marele noroc să colaborez cu nişte profesori foarte buni - la Cluj şi în Bucureşti. Îi numesc dintre ei pe maestrul Petre Sbârcea la Cluj, maestrul Horia Andreescu şi maestrul Dan Dediu în Bucureşti. Am avut noroc să colaborez cu aceşti maeştri şi, după terminarea studiilor, am rămas în România şi am colaborat cu diverse orchestre. Una dintre ele este, pentru prima dată, Orchestra de Cameră a Radio şi pe 18 martie voi dirija şi Orchestra Naţională Radio.

Câteva amintiri despre Petre Sbârcea? Cum decurgeau lecţiile cu dumnealui?

Din prima întâlnire a fost o chimie foarte bună între noi şi ţin minte una din chestiile foarte interesante… Mergeam la ore, la ora două, de exemplu - erau vineri de obicei orele cu dânsul; mergeam la două şi uneori stăteam până la zece noaptea de poveşti. Îmi povestea despre experienţele lui de dirijat, despre Sergiu Celibidache, despre Antonin Ciolan, despre Franco Ferrara - sunt profesorii dânsului, cu care a lucrat. A fost o bogăţie extrem de mare atunci când povesteam toate lucrurile astea.

Aţi vorbit deja despre colaborarea cu alte ansambluri din România. Care este specificul muzicienilor români? Ce-i caracterizează?

Sunt muzicieni foarte buni, la un nivel foarte bun. Când se lucrează bine, se pot scoate nişte rezultate la un nivel foarte înalt. Eu mă simt de-al casei oriunde mă duc, la orice orchestră din România, şi tot timpul se dezvoltă relaţia mea cu muzicienii; ţin legătura, în multe cazuri, cu unii membri. Mie-mi place să vin aici, îmi place să dirijez în România. La toate orchestrele unde am fost m-am simţit foarte bine.

Una dintre preocupările dumneavoastră este şi promovarea tinerilor muzicieni - vorbesc aici de Orchestra de Tineret din Beirut. De ce un astfel de demers?

Pentru că eu sunt tânăr. De când am început să studiez muzica şi dirijatul am simţit această nevoie tot timpul, de un sprijin. Orice muzician are nevoie de un sprijin. Când m-am dus în Liban - sunt dirijor permanent al Filarmonicii Naţionale din Liban - am simţit că este foarte mare nevoie pentru Liban să punem baza Orchestrei de Tineret. Bineînţeles, e o orchestră de studenţi care are nevoie de mult timp să se dezvolte, dar este un pas foarte bun. Deja după un an şi jumătate sau doi ani se simte progresul extrem de mare. Vara facem nişte programe foarte interesante. Aducem profesori din America, din America Latină. O să începem să avem câteva colaborări cu filiale din programul El Sistema din Venezuela. Eu sprijin foarte mult această orchestră, în sensul că mă pun la dispoziţia lor cu orice ajutor, dar tot timpul vin dirijori studenţi să dirijeze această orchestră. Deci, nu o fac pentru mine ca să dirijez… Creşte şi după un timp o să fie o mare reuşită pentru toţi muzicienii de acolo.

În încheiere, o să vă rog să adresaţi o invitaţie publicului de a veni la concertul din această seară sau de a-l asculta la radio.

Avem un program foarte frumos; este clasic - Concertul nr.17 de Mozart cu "el grande pianista" Horia Mihail. Când e vorba de Horia Mihail, foarte multă lume vine cu mare entuziasm. Şi avem şi Simfonia I de Beethoven, care e foarte potrivită programului. Eu o fac cu energie tinerească. Îi invit pe cei tineri să vină să asculte, să vadă un program foarte plăcut şi promit să iasă bucuroşi din sală.