Arhivă : Interviuri Înapoi

AUDIO. Concert In Memoriam Ludovic Bacs - la Sala Radio

Publicat: miercuri, 13 Ianuarie 2016 , ora 14.53

Orchestra de Cameră Radio susține miercuri, 13 ianuarie 2016, primul concert din noul an. Evenimentul este dedicat memoriei dirijorului Ludovic Bacs, care a încetat din viață în data de 30 iunie 2015. Patru dintre discipolii maestrului Ludovic Bacs vor putea fi urmăriți pe scena Sălii Radio, adică dirijorii Bogdan Vodă, Marius Hristescu, Tiberiu Oprea și Radu Popa. Programul include, de altfel, și două compoziții semnate de Ludovic Bacs, alături de partituri compuse de Bach, Mozart și Schubert, printre alții. Trei dintre șefii de orchestră din această seară, Bogdan Vodă, Marius Hristescu și Radu Popa ne-au vorbit despre acest concert.


Cum anume ați fost influențați de personalitatea maestrului Bacs și care este sfatul pe care-l păstrați aproape înainte de orice repetiție, înainte de orice concert, înainte de a urca pe scenă?

Radu Popa: Influența personalității maestrului Bacs asupra mea s-a produs în perioada în care eram student și la Compoziție și la Dirijat. M-a făcut și m-a ajutat să aleg între una dintre cele două direcții. Și-a exercitat influența nu numai asupra alegerii mele, dar și asupra modului în care am abordat această profesie mai târziu și, de asemenea, influența s-a petrecut și asupra abordării repertoriului de muzică românească și muzică contemporană, în general. Mi-aduc aminte de unul dintre sfaturile maestrului, care era să nu uităm creația contemporană românească.

Bogdan Vodă: În cazul meu, discuția ar putea porni sub forma unui model valabil pentru foarte multe aspecte ale vieții mele. Dacă aș spune că sunt căsătorit cu doamna care cântă la instrument de coarde și am doi băieți… am luat modelul cu pricina. Însă, trecând peste treaba asta și dorindu-mi să am și eu, sper, asemenea viață de familie minunată pe care familia Bacs mi-a arătat-o ca model de viață, în toate a fost model pentru noi maestrul Bacs. A fost pentru noi model moral, a fost model etic, înainte de a fi model muzical, model muzical pe care, așa cum spunea și Radu, îl urmăm cred îndeaproape, în ideea de a face muzică vie, de a respecta și locul de unde venim. Și, din punctul meu de vedere, am observat nevoia de a da și altora șansa de a progresa, de a fi văzuți, de a li se da o șansă așa cum mie mi s-a dat o șansă de către maestrul Bacs ca tânăr student în anul I să dirijez un concert simfonic și, mai târziu, să găsească metoda prin care prima mea piesă simfonică să fie dirijată de Radu la Orchestra de Cameră Radio, într-un concert de stagiune, să mă bucur de calitatea mea de compozitor, care rămâne principală în cazul meu, pentru ceea ce sunt eu ca muzician. Am căutat în cariera mea dirijorală, care are totuși câteva repere, să promovez tineri așa cum dânsul a făcut foarte mult. Și, cred că nu putem vorbi într-un interviu, dar pe toți ne-a marcat modul de a privi muzica în amănunțime, în analiză, în ierarhizări, în tot ceea ce înseamnă aspectele de gândire muzicală, care nu trebuie uitat și cred că toți îi datorăm imense clarificări. Mai sunt multe de spus aici, se poate face o teză de doctorat.

Marius Hristescu: În calitatea mea de student mai tânăr decât colegii mei - pentru că eu am venit la clasa maestrului Bacs poate chiar datorită lui Radu, și eu fiind student la compoziție; iată că avem ceva în comun toți trei -, am venit la clasa maestrului Bacs în dorința de a face și dirijat. Mi-a plăcut să-i văd pe colegii mei mai mari pe scenă și mă gândeam atunci oare de ce n-aș putea să fac și eu același lucru? Radu m-a încurajat foarte mult și m-a prezentat maestrului Bacs. Îmi aduc aminte, ca o mică anecdotă, era în anul II, cred, la Compoziție și Radu mă introduce la maestrul Bacs în clasă; era Verona Maier la pian, parcă ea cânta la patru mâini deodată, și maestrul Bacs zice "păi hai, vrei să dirijezi ceva?". Cred că era Simfonia a IV-a de Beethoven, nu știu ce se făcea atunci, și zic "da". Eu m-am ambalat acolo puțin să dirijez și, la un moment dat, maestrul zice "stop!". Se oprește toată lumea. Mă întreabă "ce acord e aici?". M-am uitat speriat, oricum nu știam unde sunt, în care parte, expoziție, dezvoltare, nu știu ce era acolo… dar acesta este un lucru care, apropo de ce spuneau colegii mei, m-a marcat foarte mult, pentru că mi-am dat seama că în oricare moment, atunci când ești pe scenă, atunci când studiezi o partitură, deci nu numai atunci când lucrezi, în repetiție trebuie să știi unde te afli muzical, trebuie să știi de unde ai pornit și unde te duci, unde ești și cum legi toate aceste aspecte ale frazei muzicale și nu numai așa încât finalul să fie acela al unui concert maiestuos. Pentru mine, maestrul Bacs a fost un maestru adevărat, un profesor de la care am învățat enorm. Pe lângă aspectele strict de clasă ale unui profesor-student, m-a marcat și modul lui de viață, așa cum trata absolut totul, de la muzică la viață și înapoi.


Dirijați acum, în acest concert, ansamblul pe care l-a păstorit timp de foarte mulți ani. Se simte amprenta dumnealui și acum?

Bogdan Vodă: Eu, personal, am amintiri puternice de când mergeam la repetiții, de când am avut ocazia să dirijez acest ansamblu. Sincer, sunt multe lucruri care s-au schimbat. Există, probabil, ceva ce a rămas în continuitate, dar mi-aș dori să se poată întoarce timpul și să reînvie epoca dumnealui la Orchestra de Cameră.

Marius Hristescu: Da, probabil că sunt lucruri care rămân, pentru că amprenta unui mare maestru rămâne. Doar că atunci când se schimbă generațiile probabil că așa cum s-a întâmplat și în cazul altor maeștri și ansambluri mari - mă gândesc la Corul Madrigal -, orchestra ori corul rămâne de un anume nivel și, cu siguranță, păstrează din ceea ce i-a marcat lucrul cu marele maestru pe care l-au avut.

Radu Popa: Sigur că în ziua de azi s-au schimbat oameni, s-au schimbat generații. Sigur că au venit oameni tineri și sigur că mai este loc să mai vină. Eu, contra colegilor mei, o să spun că găsesc spiritul maestrului Bacs aici. Prin cei care au rămas și prin cei care încă mai dăruiesc muzică în Orchestra de Cameră este păstrată vie acea amprentă sonoră pe care maestrul Bacs a dat-o acestui ansamblu. Problema este ca acei tineri să preia și să ducă mai departe întru înțelegerea acestui fenomen. Mă uit, de exemplu, în Orchestra de Cameră la suflători, unde mulți dintre ei încă sunt instrumentiști în orchestră de pe vremea când era maestrul Bacs, și plecând de la un grup de acest gen se poate reaminti felul. Coborând un pic înainte la întrebarea dumneavoastră "cu ce sfat am rămas de la maestrul Bacs?", e vorba și de a nu renunța la seriozitatea repetițiilor. Tocmai întru căutarea unei amprente sonore, unei identități a unui ansamblu. Orchestra de Cameră Radio, oricât de mult s-ar schimba, va purta semnătura sonoră a acestui maestru.

Radu Popa: Tuturor celor care l-au cunoscut, tuturor celor care nu l-au cunoscut și, mai ales, tuturor celor care l-au iubit, încercăm prin apariția noastră sau cel puțin eu, prin apariția mea, să nu fiu eu acolo și să nu mă arăt pe mine, ci să îl arăt tot pe dumnealui, pentru că sunt produsul dumnealui. Și dacă melomanii doresc să vadă sau să asculte un alt produs al maestrului Bacs, să vină la concert sau să asculte concertul!

Bogdan Vodă: Subscriu celor spuse de Radu Popa, dragul meu coleg. Și asta este ceva de menționat… cum greu în muzică se găsește… noi am reușit, chiar la distanțe mari și în imposibilitatea de a ne vedea să păstrăm un grup unit. Cred că aici este și meritul celui care ne-a păstorit. Îi invit pe melomani să vină la concert! E un program deosebit, cu multe lucrări diferite, foarte frumoase și, nu în ultimul rând, cu două lucrări ale maestrului Bacs în calitatea sa de compozitor, cum unii dintre noi navigăm între cele două teritorii care sunt complementare. Așa încât, veniți să ascultați două minunate muzici ale maestrului Bacs și alte lucrări care, cu siguranță, merită ascultate.

Marius Hristescu: Și eu subscriu colegilor mei și îi invit pe toți să vină la concert sau să ne asculte la radio. Mai mult decât atât, completând poate puțin ce-a spus Radu și fiind în asentimentul lui și al lor, cred că aplauzele de diseară vor fi binemeritate pentru maestrul Bacs.


Interviu realizat de Lucian Haralambie