În 18 și 20 iunie 2015, dirijorul Cristian Măcelaru conduce două spectacole cu "Trubadurul" de Giuseppe Verdi la Opera din Cincinatti - este de fapt debutul lui Măcelaru la Opera din Cincinatti - motiv pentru a-l întreba pe acest șef de orchestră de 34 ani, plecat la 17 ani din Timișoara, actualmente un nume important în mediul muzical american, amănunte despre spectacolul la care lucrează acum și despre proiectele sale de viitor.

Este prima dată când abordaţi operă? E ceva nou?

Nu este prima dată când abordez opera, este prima dată când abordez Il trovatore.

Ce alte opere integrale aţi mai dirijat?

Am mai dirijat Madama Butterfly, Don Giovanni, Gianni Schicchi, La Finta giardiniera, Rinaldo, Tosca...

Lucrez deja de trei săptămâni la Il trovatore cu nişte solişti extraordinari, voci extraordinare pe care s-ar putea să le şi cunoaşteţi. Azucena este Jamie Barton, care a câştigat concursul Cardiff acum doi ani; soprană, Julianna Di Giacomo, care cântă rolul Leonorei, ca bas, în rolul Ferrando, îl avem pe Morris Robinson, care este fenomenal. În rolul Manrico apare tenorul Russell Thomas foarte, foarte talentat. Toţi soliştii sunt în vârful carierei şi al posibilităților lor vocale. E chiar foarte impresionant: în prima zi de repetiţii am rămas foarte impresionat de nivelul artistic pe care l-au adus.

Restul verii călătoresc mult împreună cu Orchestra din Philadelphia. Avem şapte concerte împreună, iar apoi mă duc la câteva alte orchestre şi festivaluri până la sfârşitul lunii august, când în sfârşit voi avea o vacanţă scurtă de tot, după care încep stagiunea. De fapt, încep stagiunea în Europa, în septembrie, cu Royal Scottish National. Va fi primul concert, după care continuăm.

În stagiunea care urmează, am să-mi fac debutul cu New York Philharmonic.

Când se întâmplă lucrul acesta mai precis?

În noiembrie, dirijez concerte cu pianistul Daniil Trifonov într-un festival Rahmaninov pe care îl facem împreună, sunt cinci concerte.

Voi reveni și la Orchestra Națională Radio. Prima dată voi reveni în decembrie. Programul e o surpriză, dar va fi ceva foarte interesant, promit.

Sunt convinsă că va fi aşa. Cum vă simţiți mai bine, în postura de dirijor de repertoriu simfonic sau de spectacol de operă?

E foarte interesant, pentru că mă simt foarte bine să cânt amândouă, dirijând două lucruri diferite. E interesant pentru că ceea ce dirijez simfonic e foarte influenţat de ceea ce dirijez în operă şi viceversa. Şi asta îmi place foarte mult, să am această posibilitate sau această oportunitate ca să pot să cresc artistic.

Eu consider că nu există o experienţă mai bună pentru un dirijor decât să dirijeze operă. Pentru că a dirija operă cere o atenţie atât de mare, nu numai muzicii, dar şi din punct de vedere dramatic şi din punct de vedere tehnic pentru vocile cu care lucrezi, din punct de vedere al stilului - nu se cântă Verdi, cum se cântă Mozart - şi multe lucruri care devin foarte, foarte importante. De fiecare dată când dirijez o operă simt că sunt împins să cresc la un alt nivel artistic, ceea ce este extraordinar.