În perioada 4-30 mai 2015 are loc la Bruxelles Concursul Regina Elisabeta, aflat sub înaltul patronaj al Majestăţii Sale Regina Matilda a Belgiei. Dedicat anul acesta violoniştilor, a început de altfel prin a fi o competiţie gândită de Eugène Ysaÿe pentru aceşti instrumentişti. Numit la Bruxelles capelmaestru al Curţii în 1912, în timpul domniei Regelui Albert I şi al soţiei sale Regina Elisabeta, mare iubitoare de muzică, violonistul belgian şi-a dorit să creeze un concurs special pentru tinerii virtuozi: cu un program extrem de vast, care să includă muzica contemporană şi care să pună în evidenţă maturitatea tehnică şi artistică a candidaţilor. Scopul concursului - de a-i lansa pe muzicieni în carieră.

În 2015, mai multe nume româneşti în Concursul Regina Elisabeta, în diverse ipostaze: din juriul evenimentului face parte violonista Mihaela Martin, iar unul din candidaţi este George Tudorache, născut în 1987, discipol al maestrului Ştefan Gheorghiu şi absolvent al Conservatorului din Paris, în prezent unul din cei doi concertmaiştri ai Orchestrei Filarmonice Regale din Liège. George Tudorache va evolua sâmbătă, 9 mai 2015, iar în programul său de recital figurează Impromptu concertant pentru vioară şi pian de George Enescu. Numele compozitorului nostru se regăseşte încă odată în ediţia din acest an a Concursului Regina Elisabeta - violonista coreeană Um Danbi a ales pentru recital Sonata a III-a "în caracter popular românesc". 

Şi-a făcut timp pentru un interviu pentru Radio România Muzical secretarul general al Concursului Regina Elisabeta, Michel-Etienne Van Neste. A explicat pentru început care este rolul său în cadrul competiţiei, în această calitate, nu înainte de vă a adresa câteva cuvinte dumneavoastră, ascultătorilor (şi cititorilor) noştri:

Aş dori mai întâi să salut cu căldură publicul Radio România Muzical. În ţara dumneavoastră există o tradiţie solidă a muzicii clasice şi pentru noi în Belgia este foarte important să menţinem o legătură cu toţi cei interesaţi de concursul nostru - salutări cordiale aşadar, din partea tuturor prietenilor dumneavoastră muzicieni şi ai organizatorilor Concursului Regina Elisabeta.

Deţin postul de secretar general al manifestării din anul 2000, lucrez pentru concurs însă deja din 1988 şi am văzut foarte mulţi muzicieni români extraordinari - Liviu Prunaru şi mulţi, mulţi alţii. Mă ocup de partea managerială a concursului alături de o echipă de 7 colegi. Eu personal nu am studii muzicale de nivel universitar - am învăţat muzica în cadrul unei academii şi cânt la pian, dar nu am urmat şi Conservatorul din Bruxelles. Sunt responsabil deci de management, de coordonarea generală, de susţinerea unor contacte care ne-ar putea ajuta să invităm personalităţi să fie membri în juriu, de asigurarea unei bune informaţii adresate candidaţilor şi, odată numele laureaţilor anunţate, de a contribui la promovarea carierelor acestora.

Concursul Regina Elisabeta este dedicat în fiecare an unui instrument anume. De ce această structură, de a dori o concentrare asupra unui singur instrument, şi nu prezenţa mai multora?

Oraşul Bruxelles are aproximativ 1 milion de locuitori, şi dacă trebuie să ţinem cont că vorbim deja de un număr frumos de persoane, de potenţial public, acesta nu este totuşi un public "infinit". Trebuie deci să ne asigurăm că putem oferi candidaţilor cele mai bune condiţii de a fi ascultaţi, adică un public numeros în sălile de concert. Avem şansa de a ne bucura de public - deja aici, la Sala Flagey, unde facem acest interviu, extrem de multe locuri sunt ocupate încă de la prima etapă, iar în etapa finală şi pentru concertele laureaţilor, găzduite de complexul Bozar, avem un public de mai mult de 2200 de persoane. Aceasta fără a menţiona difuzările media, despre care vom vorbi puţin mai târziu.

Credem că este mai bine să ne concentrăm toate eforturile asupra unui singur instrument: putem organiza bine lucrurile, alternând instrumentele oferim varietate publicului, ne putem ocupa de o pregătire mai bună a fiecărei ediţii. Este vorba întotdeauna de ascultători diferiţi, pentru că fiecare instrument atrage un alt tip de public sau de agenţii de concerte. Am constatat de asemenea că dacă au loc simultan mai multe secţiuni, adesea unele instrumente sunt defavorizate: am putut asista la Concursul Ceaikovski ca şi la alte competiţii şi am observat, de exemplu, că secţiunea pian umple sălile, cea de vioară are săli aproape pline, iar pentru la violoncelişti şi cântăreţi sala este goală. Oferind publicului nostru câte un singur instrument în cadrul ciclului de patru ani - vioară, pian, violoncel, canto - avem siguranţa unor ascultători pentru fiecare ediţie, şi deci pentru toţi candidaţii.

Ce ne puteţi spune despre pianiştii acompaniatori oficiali ai Concursului?

Alegem pianiştii pe care îi putem la dispoziţia candidaţilor din rândurile interpreţilor de renume. Pentru ediţia vioară am fost în mod special foarte exigenţi, întrucât repertoriul pentru vioară şi pian este la rândul său foarte dificil - sonatele sunt un gen complex de muzică, de altfel adesea ele sunt sonate pentru pian şi vioară! Dorim să le oferim violoniştilor un acompaniament de o calitate foarte bună şi de aceea suntem foarte atenţi. În cadrul concursului nostru pianiştii trebuie realmente să-şi susţină partenerii: este foarte important ca ei să fie nu doar muzicieni excelenţi, ci să aibă şi aptitudinea psihologică de a le oferi un sprijin tinerilor instrumentişti şi de a-i stimula.

Unele momente ale Concursului Regina Elisabeta sunt transmise la radio, la televizor şi pe internet. Colaborarea între această competiţie şi diferitele mass-media audiovizuale din Belgia este deja o tradiţie?

Concursul a avut şansa de a fi susţinut de instituţiile radio din Belgia din 1937 - radioul a fost prezent cele două ediţii, 1937 şi 1938, de dinainte de război, dar şi la cele de după război, când Concursul Eugène Ysaÿe a devenit Concursul Regina Elisabeta. Au existat de asemenea de la începuturi reportaje ample realizate de televiziune. Acestea se datorează fără îndoială înaltului nivel al participanţilor şi prestigiului juriului dar şi popularităţii Reginei Elisabeta. Soţia lui Albert I s-a născut într-o familie bavareză foarte cultivată, fiind apropiată de Eugène Ysaÿe, de Albert Einstein, de teologul şi filosoful Albert Schweizer, personalităţi care au contribuit la răspândirea influenţei acestui concurs. Începând din anii 1950 am beneficiat deci prezenţa radioului şi a televiziunii, iar din 1976 televiziunea a devenit un partener dedicat, difuzând reportaje de la prima etapă şi transmiţând în direct toate momentele finalei. Din 2001 suntem prezenţi pe internet prin transmisii live streaming on demand ale semifinalei, ceea ce este foarte important pentru recunoaşterea candidaţilor în întreaga lume şi pentru aducerea lor în atenţia unor instituţii profesioniste care îi pot angaja mai târziu - ca şi, bineînţeles, în atenţia mass-media. De asemenea, de câţiva ani oferim şi podcast-ul primei etape. Toate secţiunile publice ale concursului sunt deci oferite ascultătorilor atât la radio cât şi în sistem podcast pe site-ul concursului sau streaming live on demand.

Concursul Regina Elisabeta este deschis celor care vor să-l urmărească în sala de concert. Care este interesul ascultătorilor pentru acest eveniment muzical?

În afara preselecţiei, care se face la mijlocul lunii februarie pe baza unei înregistrări DVD, toate etapele sunt deschise publicului. Încă de la prima etapă avem parte de un număr extrem de mare de melomani, proveniţi din toate categoriile de vârstă sau sociale. La secţiunile de la ora 15,00 ale concursului vin persoane care au mai mult timp la dispoziţie, fiind de aceea ceva mai în vârstă, dar seara acest public se diversifică, iar media de vârstă este mult scăzută. De când Sala Flagey găzduieşte prima etapă şi semifinala, adică din 2012, publicul nostru s-a lărgit şi mai mult şi întinereşte în permanenţă. Aceasta nu înseamnă că nu respectăm în continuare aşa cum se cuvine persoanele vârstnice, pentru care a asculta puţină muzică este foarte important din punct de vedere social, afectiv, cognitiv, şi pe care le primim fie aici, la Sala Flagey, fie la Bozar, cât putem mai bine, inclusiv în termeni de infrastructură. Cât priveşte publicului tânăr foarte numeros, îi oferim şi acestuia condiţii bune de participare, cum ar fi intrare liberă la Flagey pentru cei sub 26 de ani şi bilete last minute, foarte ieftine, la Bozar.