În perioada 1-6 decembrie 2014 a avut loc la Bruxelles, Festivalul Beethoven, organizat de Capela Muzicală Regina Elisabeta, prestigios conservator privat al Belgiei. În concertul de închidere a evoluat Orchestra Filarmonicii din Bruxelles condusă de Michel Tabachnik, directorul său muzical, cu care am stat de vorbă înainte ca şeful elveţian de orchestră să urce din nou, pentru public, pe podiumul pe care abia îl părăsise după ultima repetiţie generală evenimentului.

Maestre Michel Tabachnik, aţi ales ca motto pentru site-ul dumneavoastră versurile lui Verlaine - "de la musique avant toute chose". Ce este aşadar muzica pentru dumneavoastră?

Trebuie să vă spun că aceste cuvinte, "Muzică, înainte de toate", sunt în acelaşi timp şi titlul cărţii mele! Muzica este într-un fel acel mijloc prin care exprimi ceea ce nu poţi rosti, chiar dacă o faci printr-un "instrument" cu totul abstract cum este sunetul. De la Beethoven la Bartók, trecând prin Xenakis şi prin Enescu, muzica este o formă de limbaj, unul mai îndepărtat de noi, transcendent; pentru mine este însă cel mai frumos, pentru că muzica vorbeşte tuturor oamenilor, în muzică nu există niciodată nici un turn Babel.

Aţi fost numit de Pierre Boulez la conducerea ansamblului Intercontemporain, pe care îl înfiinţase la Paris. Aveţi încă legături cu muzica nouă?

Da, foarte strânse! Dirijez mult compozitorii pe care i-am întâlnit - Stockhausen, Xenakis, Berio, Boulez, Ligeti, Messiaen... Nu cred că sunt foarte mulţi şefii de orchestră care să-i fi cunoscut pe toţi aceşti autori, şi care să mai fie încă în viaţă! Apoi, compun eu însumi muzică, aşa că sunt foarte aproape de creaţia muzicală contemporană.

Tocmai v-aţi întors, dumneavoastră şi Orchestra Filarmonicii din Bruxelles, dintr-un turneu în Marea Britanie. Cu ce impresii aţi revenit?

Am avut concerte într-un circuit care a mers de la Londra la Edinburgh, în Scoţia, iar ceea ce ne-a uimit în primul rând a fost faptul că toate concertele au fost sold out. Aceasta înseamnă că oamenilor le place muzica - nu peste tot se întâmplă aşa ceva, să ştiţi! Cred că în Marea Britanie există o cultură muzicală, un spirit englez care favorizează înclinaţia spre muzică. În al doilea rând am fost impresionaţi de faptul că fiecare oraş din Anglia are o sală de concert! Şi acest lucru este important, pentru că sunt ţări unde nu există chiar peste tot astfel de spaţii. În Anglia poate nu toate sălile sunt la fel de frumoase, dar sunt destul de mari - 1500, 2000 de locuri. Oraşe ca Bristol sau Middlesbrough nu sunt dintre cele mai cunoscute sau cele mai mari, dar totuşi au săli de concert foarte frumoase. Ca repertoriu amintesc că am cântat şi o lucrare franceză, Simfonia a 3-a "cu orgă" de Saint-Saëns, care nu este atât de des interpretată, care însă are de fiecare dată un imens succes - publicul englez este foarte călduros.

Închideţi Festivalul Beethoven propus de Capela Muzicală Regina Elisabeta. Aţi dirijat, aţi şi înregistrat Beethoven. Ce transmite el astăzi - ce vă transmite dumneavoastră, publicului?

Cred că muzica lui Beethoven este eternă, pentru că este prin ea a transcris ceea ce numesc eu însăşi "condiţia umană": fiecare om are mai mult sau mai puţin aceleaşi probleme - vrea să iubească, să fie iubit, dar trăieşte printre tragedii şi greutăţi... Tot ceea ce simţim - dumneavoastră, eu, se găseşte în muzica lui Beethoven. Există un fel de concentrare a sentimentelor - o maximă concentrare, de altfel: într-o mişcare de 10 minute Beethoven reuşeşte să ne comunice, şi anume cu o mare intensitate, toate emoţiile sufletului uman. Are o forţă care rămâne şi astăzi, care nu s-a învechit, care nu s-a deteriorat odată cu trecerea timpului pentru că se află în afara timpului, pentru că se adresează tuturor oamenilor.

Maestre Michel Tabachnik, Beethoven este renumit pentru inovaţiile sale în genul concertului: în cel pentru vioară aşteptăm mult până la apariţia solistului; în cel de-al patrulea pentru pian solistul, şi nu orchestra, cum este obiceiul, deschide piesa; în "Imperialul", Concertul nr. 5 pentru pian, pe care îl dirijaţi astăzi, după un acord al ansamblului simfonic apare deja solistul, şi nu oricum, ci cu cadenţa! Ce alte lucruri neobişnuite a mai făcut Beethoven în acest concert?

În general muzica lui Beethoven este o infinită surpriză, o eternă noutate, o continuă inovaţie. Ai impresia că acest compozitor şi-a găsit inspiraţia în întreg universul! Există o atât de mare variaţie - de culoare, de tendinţe, de forme (ceea ce aţi spus dumneavoastră se referă la structura piesei), totul este de o bogăţie uimitoare, mai ales dacă ne gândim că este creaţia unei vieţi destul de scurte, Beethoven a murit la 57 de ani, cred. Dar el a exprimat o multitudine de sentimente, în moduri foarte variate. Mi-aţi dat trei exemple - mai sunt însă şi altele, şi dacă Beethoven ar fi trăit mai mult ne-ar fi surprins şi mai mult. Imaginaţia sa debordantă ne aduce speranţă, pentru că înseamnă că ceea ce a făcut el ar putea fi făcut şi de noi, de fiecare om: poate că este posibil ca viaţa să nu fie ceva repetitiv, să aibă mereu ceva nou. Putem învăţa din ce a făcut Beethoven!

Şi ce aduce solistul dumneavoastră, Julien Brocal, "Imperialului"?

Este un pianist tânăr, aşa că mai degrabă muzica este cea care îl îmbogăţeşte pe el. Pentru a sesiza şi a înţelege în totalitate mesajul care se află aici ai nevoie de ani şi de ani; acest tânăr descoperă muzica, şi descoperind-o, ai impresia că el însuşi se deschide, se dezvoltă. Beethoven are această putere - simţi că solistul creşte prin Beethoven, şi sper că şi eu, la anii mei, pentru că sunt mai în vârstă decât el! (Julien Brocal are 27 de ani, iar Michel Tabachnik 72) voi putea să percep această energie şi s-o transmit la rândul meu muzicienilor din orchestră şi publicului.

Dirijaţi după Concertul nr. 5 "Imperialul" pentru pian şi orchestră Simfonia a 3-a a lui Beethoven. Compozitorul a renunţat să i-o dedice lui Napoleon atunci când acesta s-a autoproclamat împărat. Dirijorul Arturo Toscanini a spus la un moment dat: "Unii vorbesc despre Napoleon, alţii despre Mussolini... Pentru mine este pur şi simplu vorba de un Allegro con brio". Deci Simfonia a 3-a este o muzică pe care o poţi asculta, adică înţelege, fără imaginea unui program. Aşa este?

Da. Compozitorii se inspiră din câte ceva - Debussy, din imaginea mării, Beethoven, în Simfonia "Pastorala", din natură, Stravinski din vechile rituri păgâne ruse, Wagner din marile saga nordice. Fiecare compozitor are o inspiraţie, ceva care-l motivează, care face ca muzica să înceapă. Dar pentru noi, atunci când o interpretăm, nu este necesar să-i cunoaştem originea. Toscanini are dreptate: ceea ce este important este muzica în sine, adică rezultatul, nu originea. Te poţi gândi la mitologiile nordice, la natură - asta nu înseamnă că pot şi crea o muzică precum cea a lui Wagner sau a lui Beethoven! Faptele, lucrurile, ele pot aduce ceva muzicii, dar pe noi ne interesează muzica în sine: inspiraţia îl interesează pe compozitor, nu şi pe interpret.

Se vorbeşte mult despre a interpreta fiecare compozitor în stilul său, în stilul epocii sale. În finalul acestui interviu pentru care vă mulţumesc, maestre Michel Tabachnik, v-aş ruga să ne spuneţi care sunt gândurile, aşadar participarea intelectuală, sau sentimentele, participarea afectivă, pe care le aveţi atunci când dirijaţi Beethoven.

Nietzsche a spus un ceva care mă preocupă mult: "Trebuie să studiezi fiecare lucru din trecut cu forţa prezentului". Adică Beethoven nu mai este astăzi, după Stravinski, Bartók, Wagner, ceea ce a fost el înainte de aceştia. Muzica lui este atât de mare încât a continuat să evolueze şi după ce a fost compusă. Sunt cu totul de acord să căutăm maniera de interpretare a epocii căreia îi aparţine compozitorul. Dar cred şi că putem cânta muzica Beethoven într-un mod diferit de cel în care se exersa atunci. Eu dirijez îl aşa cum îl traduc conform sensibilităţii mele, îl dirijez cu toate completările aduse viziunii asupra lumii -maşini, avioane... Pentru mine Beethoven nu mai este Beethoven din vremea trăsurilor trase de cai, ci Beethoven din lumea populată de Alfa Romeo şi Ferrari.