Tune In este noua colecţie de patru albume muzicale editată de Uniunea Europeană de Radio. Sonorităţi clasice, jazz, folk (muzică tradiţională) şi pop/rock din Austria, Belgia, Bulgaria, Croaţia, Cipru, Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Olanda, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia şi Ungaria sunt disponibile acum sub forma a patru compact discuri. Printre muzicienii prezenţi în colecţia "Tune In" îl regăsim şi pe dirijorul Horia Andreescu.

Oferta Radio România pentru compartimentul de muzică clasică în ceea ce priveşte colecţia European Broadcasting Union a fost uvertura Suitei a II-a pentru orchestră de George Enescu. Vorbim de o înregistrare din anul 2000, dintr-un concert al Orchestrei Naţionale Radio pe care l-aţi dirijat dumneavoastră. Cum vă amintiţi acele momente?

Ţin minte că acel concert era un fel de pregătire a unui al doilea concert cu acelaşi program, pe care urma să-l ţinem la Koln, la Festivalul Orchestrelor din acel oraş, şi care mai cuprindea o simfonie de Haydn, Concertul pentru clarinet de Mozart şi Ison II de Ştefan Niculescu, iar în încheiere această Suită a II-a de George Enescu - o lucrare foarte dragă mie.

Este cunoscut faptul că aţi avut o altă viziune asupra acestui fragment muzical. Cum vedeţi dumneavoastră uvertura acestei suite?

Are mai mult farmec cred, în felul în care am văzut-o eu. Poartă-n ea, această muzică, un farmec şi o energie contagioase şi, mai mult decât atât, am constatat că această nouă viziune a uverturii, a felului de a articula şi de a gândi în adevărul muzicii lui Enescu, dar actualizându-l, lucru care se întâlneşte de altminteri în finalul suitei. Această abordare are urmaşi, pentru că peste mai mulţi ani am putut să constat, cum în Festivalul Enescu, atunci când a fost programată această Suită de dirijori străini, preluase această idee a mea cu noua viziune asupra caracterului uverturii şi asta graţie faptului că Integrala Enescu realizată împreună cu Orchestra Naţională Radio s-a bucurat de o difuzare internaţională.

Ce aţi simţit în momentul în care aţi aflat că acest fragment va fi inclus în oferta EBU?

Ideea m-a bucurat foarte mult. Am dorit, înainte de a da verdictul final şi eu, să ascult acea înregistrare şi nu m-am dezis de ea.

Prin prisma celor aproape două decenii de activitate desfăşurată aici, ce înseamnă pentru dumneavoastră acum, maestre Horia Andreescu, Radio România?

Radio România, în general radioul, a făcut parte mereu din viaţa mea şi face parte din viaţa mea, din momentul în care, ca tânăr dirijor, am început prin a face înregistrări cu Filarmonica din Ploieşti cu muzică românească (acolo am căpătat experienţă) la Radio Bucureşti - existau trei sesiuni de înregistrări la acea vreme: dimineaţa, după-amiaza şi noaptea. Apoi au urmat cei doisprezece ani de experienţă cu Orchestra Simfonică Radio Berlin, după care, iată, optsprezece ani şi ceva cu Orchestra Naţional Radio Bucureşti. Se poate spune că viaţa mea de muzician cuprinde relaţia cu orchestrele radio şi cu specificul instituţiei radio într-o parte însemnată de timp. Radio România a început să fie mai cunoscut în lume. Radio România Muzical este un post pe care şi eu, când am timp liber sau când sunt în maşină, îl ascult cu mare plăcere fie că sunt lucrările pe care din când în când le transmiteţi din înregistrările mele, fie diferite concerte ale colegilor mei sau transmisiuni internaţionale. Aşadar, este o prezenţă continuă Radio România în viaţa mea.