Arhivă : Interviuri Înapoi

Interviu cu regizorul Andrei Șerban

Publicat: marți, 30 Septembrie 2014 , ora 8.48
După deschiderea stagiunii 2014 - 2015 în 14 septembrie cu spectacolul intitulat "Magia serii în sunet și lumină", Opera Română Iași a oferit publicului în 23 septembrie o premieră grandioasă regizată de maestrul Andrei Șerban. "Poate din toate spectacolele mele de operă, Lucia a fost cel mai controversat. Unii comentatori au comparat cu ce i s-a întâmplat lui Patrice Chereau când a montat Tetralogia lui Wagner la Bayreuth. La fel ca el, am fost huiduit energic la premieră (deși erau mulți care scandau: Bravo!). Evoluția oricărei montări care rupe tradiția e menită să înfrunte tot felul de furtuni. Spectatorii "specialiști" de operă sunt în majoritate destul de conservatori, căci admiră tradiția și acceptă doar ce e cunoscut, sau mai bine zis ce vor ei să recunoască, dar refuză de la început ce e diferit… Doar că la Bayreuth, la fel și la Bastille, toate reluările care au urmat au schimbat treptat atitudinea publicului. După 20 de ani, Lucia, când încă se reia, se joacă cu casa închisă și asta demonstrează că felul în care am interpretat povestea, pe cât de șocant și radical părea la premieră, avea sens, nu era doar un fel de a epata de dragul originalității…" - precizează maestrul Andrei Șerban într-o carte care va apărea în curând la editura Nemira. După un prim spectacol primit cu entuziasm de publicul ieșean, maestrul Andrei Șerban făcut câteva precizări despre această producție în cele ce urmează:


Domnule Andrei Șerban, vă mulțumesc pentru amabilitatea cu care ați acceptat să ne vorbiți despre această nouă montare a operei donizettiene "Lucia di Lammermoor", pe scena operei din Iași. Spuneați că este unul dintre spectacolele dumneavoastră de operă dintre cele mai controversate și că versiunea Luciei ieșene continuă ideea celei de la opera Bastille din Paris, cu diferențe de costume, decor, epocă. Ce ne puteți spune?

Nu cred că mai este atât de controversată azi cum a fost atunci când am avut premiera la Paris cu ani în urmă, pentru că timpurile s-au schimbat și cred că în România, opera aceasta, producția este primită cu mai multă înțelegere. De ce? Pentru că este vorba despre o situație de insurecție, de teroare, de război, o presiune politică și simt că oamenii din România înțeleg asta mai bine decât cei din Franța. S-a dovedit că în primele reprezentanții pe care le-am avut deja, spectatorii ieșeni au răspuns cu foarte, foarte mare entuziasm, deci nu o putem numi o controversă.


Spuneați că sunt diferențe de costume, decoruri și epocă. Ce aduce nou?

Diferențele nu au mare importanță. Sunt diferențe de 20 de ani, sfârșitul secolului XIX, începutul secolului XX, dar nu asta contează. Contează faptul că este un fel de concepție asupra spectacolului de operă care este extrem de inovator pentru România, unde încă din păcate, spectacolele de operă suferă de o tendință conservatoare, învechită și prăfuită, care nu face decât să oprească contactul unei generații pline cu acest mare, mare eveniment care este muzica, teatrul, drama și muzica împreună, pe care deja de la Wagner încoace încercăm să-i dăm viață și asta este important. Important este că opera trebuie să însemne ceva pentru azi, pentru ce se întâmplă în lume azi, acum, aici. Prin muzică, prin cântec și prin dramă suntem obligați să fim foarte interesați de ce se întâmplă pe scenă și că opera trebuie să ne aducă și mai mult în realitate decât să ne îndepărteze. Muzica este arta supremă, dar în același timp este o artă care trebuie să ne cuprindă în tot, în sentiment, în gândire, în simțire, în intuiție, în tot. Deci asta este important, nu faptul că am schimbat perioada istorică.


În modul în care ați interpretat povestea Luciei la opera din Iași, ați găsit colaboratori cu deschidere către ideile dumneavoastră? Cum s-au integrat ei în această versiune?

De aceea revin la Iași. Am început la Iași acum doi ani cu "Indiile galante", care a fost iarăși un eveniment foarte bogat și fericit pentru mine. Dar revin la Iași, pentru că aici, la această operă și cu colectivul operei ieșene, și cu Beatrice Rancea la cârma ei, și cu spectatorii ieșeni care sunt extrem de generoși și de deschiși fașă de propunerile care le aduc eu mă simt foarte bine, exact din ce ați spus, deschiderea, acesta este un cuvânt foarte important. Toți sunt deschiși ideilor mele și scenografii, și cântăreții, și tehnicienii și în special publicul care vine fără prejudecăți la operă. Important e să vii fără prejudecăți, să vii deschis pentru a primi ceva altfel, o experiență nouă, proaspătă, care te surprinde, care te șochează, care te atrage.


Special pentru această montare a fost adus de la opera Metropolitan, Vlad Iftinca. Ce ne puteți spune despre această colaborare?

Vlad este în primul rând un tânăr artist extrem de apreciat la New York, la Metropolitan. Este un pianist corepetitor al celor mai mari cântăreți din lume, iar acum el îți începe o carieră de dirijor, dar debutează ca dirijor la Iași și cred că este un artist cu un viitor destul de mare și promițător, fiindcă îmi place foarte mult nu numai cum dirijează, are o energie, se implică extrem de mult muzical, dar în plus ceea ce este foarte important, cunoaște foarte bine vocile, îi ajută pe cântăreți, ceea ce se numește în limba engleză coach, îi antrenează, îi ajută vocal să-și dezvolte anumite expresii care sigur le servesc foarte mult nu doar la cântec, ci și la jocul de scenă.


Domnule Andrei Șerban, vă mulțumesc. Vă urez succes la acest al doilea spectacol din seara aceasta și de ce nu, poate se va juca această montare și peste 20 de ani, așa cum se întâmplă la opera Bastille.

Să v-asculte Domnul. Ar fi bine. Vă mulțumesc și eu.


Interviu realizat de Jeanine Costache