Rochia roșu aprins a unei învingătoare: violoncelista Eun-Sun Hong

Într-o rochie roşu aprins, apariţia sud-coreenei aseară pe scena Ateneului Român, în Finala secţiunii violoncel a Concursului Enescu, a încins spiritul competiţiei. Dacă seara de Gală a fost deschisă romantic de finalista din Statele Unite, Sarah Rommel, absolut fermecătoare şi candidă în partitura Concertului în mi minor de Elgar (ulterior am aflat că era prima ei apariţie în faţa unei orchestre!), atacul violoncelistei asiatice, care a urmat-o pe scenă cu Concertul unu în Mi bemol major de Şostakovici a adus, cu fiecare auftakt al temei, o atmosferă de suspans. Întreaga orchestră a Filarmonicii "George Enescu" sub bagheta lui Ovidiu Bălan a însoţit-o din umbră parcă pe acest teren de luptă. Incisivă. Cu smuciri stridente ale arcuşului. Dar și cu plonjări ale coardelor violoncelului între tenebre și lumină - în această compoziție pentru care Rostropovici îl privea pe Șostakovici drept unul dintre "Dumnezeii" muzicii. Prestația lui Eun-Sun Hong ne-a readus la realitatea competiţiei privită drept descătuşare de forţă. A spulberat orice urmă din amintirea lui Jacqueline du Pré pe care nostalgic, diafan, profilul bălai al lui Sarah Rommel o trezise sub cupola Ateneului. O palidă, totuși, Jackie... surâzându-ne parcă de departe, de acum mai bine de 50 de ani când în 1962, violoncelista britanică intra în legendă la doar 17 ani odată cu acelaşi Concert de Elgar. Nici măcar celălalt finalist american, Tony Rymmer, care a mizat în faţa publicului şi a juriului pe Dvorak, un adevărat hit al literaturii concertante, nu a reuşit, în a doua parte a serii de Gală, să recupereze terenul învingătoarei: Eun-Sun Hong- Coreea de Sud.

Ne întrebam zilele trecute, tot aici pe site-ul romaniamuzical.ro, comentând semifinala secțiunii violoncel: cei din urmă să fie cei dintâi? Răspunsul afirmativ a fost rostit de președintele juriului Lluís Claret și primit cu urale de publicul unui Ateneu neîncăpător, aplauze prelungite și pe scările Ateneului Român de cei aproape 200 de spectatori care au urmărit în direct Finala de duminică seara, 21 septembrie, de pe ecranul amplasat în fața istoricei clădiri a Bucureștiului.

Cum e să fii învingător la finalul unui drum în care ai investit atâta energie, studiu și emoții?

Este o onoare să fiu câştigătoarea premiului I. Da, a fost multă muncă, efort, înainte şi în timpul competiţiei. Aş spune că au fost 12 zile pe care le-am simţit cât o lună sau mai bine. A fost o experienţă intensă, dar fantastică!

Cel mai greu moment al acestui Concurs Enescu?

Pentru mine a fost recitalul din semifinală, a fost greu să ne acomodăm cu acustica sălii de concerte a Ateneului, a fost dificil să comunic cu pianistul (n.r. Nikolai Gerasimez - distins şi el în Gala finală de Duminică seara cu Premiul pentru cel mai bun acompaniator în Sonata în si minor opus postum de George Enescu). Dar am muncit, am repetat din greu în sală şi în final a ieşit foarte bine.

Sunteţi singura concurentă care a interpretat fără partitură această rar cântată Sonată opus postum de George Enescu. A fost prima întâlnire cu muzica acestui compozitor?

Da, nu o cunoșteam și am încercat să o memorez pentru a mă simţi eliberată de note, pentru a mă aproapia de sufletul muzicii lui Enescu. A fost un privilegiu să cânt această piesă într-o sală ca Ateneul Român. A fost prima mea întâlnire cu muzica acestui mare compozitor.

Dar Şostacovici, de ce aţi ales un concert atât de dificil și solicitant pentru finală? Ce calităţi vă pun în valoare?

Îl găsesc foarte autentic. Are emoţii adânci. Este o partitură plină de sens. Pur şi simplu iubesc să cânt acest concert! L-am interpretat în Coreea luna trecută. Îl cunoşteam deci foarte bine, am știut ce aleg.

Şi a fost o bună alegere, din câte se pare. Felicitări! Ce vă aduce dincolo de premiu câștigarea unei competiții? Nu este primul concurs la care participați.

Este adevărat, am deja experienţa câtorva concursuri internaționale. Pentru mine, indiferent ce premiu obţin, o competiție înseamnă să dau ce am mai bun în acel moment. Mă ajută să îmi ating potenţialul maxim al pregătirii mele ca artist. Îmi înalță limitele. Este ca şi cum aș merge cu fiecare pas, cu fiecare etapă de concurs, din ce în ce mai sus.

Secțiunea Violoncel este recent introdusă în Concursul Enescu şi chiar dacă s-au înscris concurenţi din 28 de ţări, din întreaga lume, participarea la acest Concurs nu este încă o tradiție pentru lansarea în carieră a tinerilor violonceliști. Care este competiția internațională de prestigiu, recent câştigată?

Iarna trecută, în decembrie am obţinut premiul al II-lea la Concursul Penderecki în Cracovia. A fost şi acolo foarte multă muncă. Dar am fost destul de mulţumită.

Cum a început povestea dumneavoastră ca artist? Când s-a produs prima îmbrățișare cu violoncelul? Și ce v-a determinat să rămâneţi împreună?

La 9 ani am început să cânt la violoncel. O foarte bună prietenă foarte apropiată cânta într-o orchestră, la vioară, iar eu nu visam decât să cânt într-o zi alături de ea, la un instrument. Aşa am descoperit violoncelul, şi m-am îndrăgostit.

Pentru ceea ce ați devenit în momentul de față, atunci când urcați pe scenă, există o persoană din viața dumneavoastră, o întâlnire, ceva care să vă fi marcat, fără de care să spuneți : n-aș fi ajuns aici! Fie un profesor, fie un prieten, o rudă?

Da. Cu siguranţă acea persoană este mama mea. Sigur că şi profesorii mei au însemnat ceva. Dar mama în mod special a fost întotdeauna alături de mine, peste tot, în călătoria mea prin muzică. Ea îmi cunoaşte fiecare trăire, fiecare emoţie, îmi știe și îmi poartă fiecare pas. Profesional, de 6 ani mă pregătesc la Berlin cu Frans Helmerson şi pot spune că asta a adus o schimbare majoră, am crescut în aceşti ani, m-am dezvoltat, ca solist.

Dintre "greii" violoncelului de ieri sau de astăzi există un nume care să vă inspire? un model?

Da. Am mai multe modele, dar nu încerc să imit pe nimeni. Orice mare violoncelist are o anumită latură, de forţă. Aş vrea să cred că mă pot inspira din fiecare. Să aleg un nume? Aş spune Pablo Casals. Pentru căldura lui, pentru Bach-ul lui. Ador să ascult Suitele de Bach cu Casals.