Arhivă : Interviuri Înapoi

'Nu cred că este adevărată zicala conform căreia din jazz și din poezie nu se poate trăi'

Publicat: joi, 31 Iulie 2014 , ora 14.21
O spune compozitorul și interpretul de jazz Mircea Tiberian după 40 de ani de carieră. Momentul aniversar programat pentru 1 august 2014 va avea forma unui concert inclus în Festivalul Icon Arts de la Sibiu. Mircea Tiberian va apărea în fața publicului alături de vechi parteneri de scenă, dar și alături de studenți și foști studenți ai săi. Puteți citi în continuare un interviu pe care artistul a acceptat să ni-l acorde în exclusivitate cu acest prilej.


Domnule Tiberian, aș dori să încep prin a vă felicita pentru cei 40 de ani de carieră pe care îi celebrați pe scena Sălii Thalia în data de 1 august 2014. Cum va arăta acest concert, ce vor putea asculta cei aflați în public?

Este un concert în care apar alături de colegii mei, muzicienii americani Chris Dahlgren și John Betsch. Vor apărea și unii dintre cei mai reprezentativi studenți pe care i-am avut în ultimii ani, este vorba despre membrii ansamblului Ana Cristina Leonte Quartet. În același timp voi încerca și o versiune de trio cu o parte din tinerii români care, cred eu, sunt reprezentativi pentru jazz-ul românesc: e vorba de Michael Acker și Tavi Scurtu printre alții. Întâmplarea face ca ei să fie prezenți și în Cvartetul Anei Cristina Leonte. Vor fi în mare trei situații. Ana Cristina Leonte cântă compoziții proprii; apoi, alături de Chris Dahlgren și John Betsch voi cânta ceea ce a apărut pe ultimele noastre discuri, adică muzică improvizată de o anumită factură, nu neapărat o avangardă de explorări sonore. Și, în al treilea rând, în varianta românească a trio-ului, o să cânt câteva din ultimele mele compoziții.


Iată deja trei ipostaze în care v-a aflat cariera dumneavoastră cea de compozitor, cea de interpret și cea de pedagog. Cum se îmbină cele trei, care este relația care se formează între ele?

De fapt toate au apărut din același trunchi. Compoziția și improvizația sunt unul și același lucru, doar că diferă timpul acordat fiecăreia dintre aceste două activități. Iar latura pedagogică a fost generată de faptul că am fost mereu înconjurat de tineri muzicieni, astfel că vrând-nevrând am ajuns în postura de educator. Iar acum, având această experiență de câteva zeci de ani, ar fi păcat să nu o împărtășesc. Am și ocazia instituțională să o fac, având în subordine Departamentul de Jazz al Universității Naționale de Muzică din București.


O ultimă întrebare - cât de greu este pentru un muzician de jazz să ajungă să aibă o carieră atât de întinsă?

Foarte ușor nu este, ca să fiu sincer, dar depinde foarte mult de hotărârea cu care muzicianul dorește să urmeze cariera respectivă și evident, de alți factori, precum conjunctura, orientarea lui în viața artistică. Cel mai mult contează dedicarea pe o anumită linie artistică. Sigur că sunt multe lucruri de îmbunătățit în viața unui muzician de jazz, mai ales în cea a unuia român, pentru că există în alte țări siteme de burse, viața e oarecum mai sigură. Totuși nici acolo nu e foarte ușor pentru că jazz-ul e o artă de experiment, de avangardă. Și desigur că în toate domeniile artistice aflate cu un pas înaintea vremurilor, lucrurile sunt mai greu de înțeles și pătrund mai greu în rândul publicului, dar nu este imposibil să trăiești din jazz. Nu cred că este adevărată zicala conform căreia din jazz și din poezie nu se poate trăi.


Interviu realizat de Petra Gherasim