Arhivă : Interviuri Înapoi

Interviu cu compozitoarea Roxanna Panufnik

Publicat: luni, 21 Iulie 2014 , ora 13.08

În seria transmisiunilor directe din cadrul Festivalului BBC Proms ați putut asculta, la Radio România Muzical, "Three Paths to Peace" - creație a compozitoarei britanice Roxanna Panufnik. Opusul a fost interpretat în 20 iulie 2014 în premieră europeană, prilej cu care am stat de vorbă cu Roxanna Panufnik, una dintre cele mai apreciate compozitoare ale momentului. Deși nu ne-am văzut, convorbirea noastră fiind una telefonică, vocea unei persoane spune multe, iar pe Roxanna Panufnik am descoperit-o caldă, deschisă, politicoasă și lipsită de (posibile) pretenții de vedetă.

Fiică a dirijorului și compozitorului polonez Andrzej Panufnik, Roxanna s-a născut la Londra în 24 aprilie 1968 și a studiat compoziția la Royal Academy of Music. Este mamă a trei copii și se dedică, cu mult succes, compoziției; scriu "cu succes" pentru că de la terminarea studiilor, Roxanna Panufnik a scris o multitudine de opusuri dedicate diverselor genuri - a compus muzică de balet, operă, muzică de teatru, creații corale, camerale, muzică de film și televiziune, dar și creații simfonice - cum este uvertura "Trei căi către pace" - pe care am audiat-o în deschiderea concertului de la Londra, cu World Orchestra for Peace și Valeri Gergiev dirijor - iar opusurile ei sunt cântate cu regularitate în toată lumea.

Printre cele mai des interpretate opusuri ale ei se numără Missa Westminster, comandată de Corul celebrei Catedrale londoneze pentru a celebra cei 75 de ani de viață ai Cardinalului Hume. Foarte apreciate sunt și opera "The Music Programme", scrisă pentru Opera Națională Poloneză precum și Beastly Tales - opusuri ce pot fi ascultate și pe compact-disc.

În interviul de mai jos aflați detalii despre "Trei căi către pace", lucrarea interpretată în concertul din 20 iulie 2014.


Roxanna Panufnik, am avut ocazia să ascultăm una dintre piesele tale, intitulată "Three Paths to Peace" ("Trei căi către pace"), o creație cu o geneză interesantă, din câte am citit. Ne poți spune care a fost traseul pe care l-a urmat opusul?

Da, sigur. În anul 2001, atunci când în Statele Unite ale Americii s-a întâmplat tragedia din 9 septembrie, eu eram însărcinată în 5 luni cu prima mea fiică și, ca toată lumea, eram foarte speriată, nu știam ce se va întâmpla cu lumea noastră, nu știam cum va arăta ea pentru bebelușul meu. La puțin timp după asta violonistul Daniel Hope m-a rugat să-i scriu un concert; în aceeași perioadă cineva mi-a spus: "știi că, în ciuda tuturor acestor conflicte dintre diferite credințe creștinii, evreii și musulmanii cred, de fapt, în același Dumnezeu?". Recunosc, nu știam asta atunci și am fost îngrozită de neștiința mea. Așa că am hotărât să traduc asta în muzică. Așa s-a născut concertul scris pentru Daniel, concert intitulat "Abraham", iar la un an sau doi după The World Orchestra for Peace m-a rugat să compun o uvertură pentru un concert pe care urma să îl susțină la Ierusalim. Din păcate nu am avut timp să scriu ceva nou, așa că i-am întrebat dacă ar fi de acord să transform concertul pentru vioară într-o uvertură și ei au spus da. Deci așa s-a născut opusul.


Concertul pentru vioară și, implicit, uvertura "Trei căi către pace", spun povestea lui Abraham și a fiului său, Isaac. Este o pildă despre sacrifiu și, mai presus de toate, despre credință. Cum s-au tradus acestea în muzică?

Povestea lui Abraham, căruia i se cere să își sacrifice fiul, pe Isaac, este prezentă în toate cele trei religii - Creștinism, Iudaism și Islam - cu mențiunea că în Islamism vorbim despre Ibraham, care este pregătit să-și sacrifice celălalt fiu. Muzical vorbind, aproape că se poate vorbi despre un balet, firul narativ este foarte puternic. Începem cu fragmente muzicale din cele trei credințe. Piesa se deschide cu o chemare musulmană la rugăciune - nu este o chemare reală, pentru că acest lucru ar fi putut ofensa anumiți oameni. Cineva mi-a sugerat să creez o chemare la rugăciune proprie, folosind elemente din diverse culturi, așa că am ascultat multe chemări pakistaneze, turcești și am creat-o pe a mea. Mai târziu apar în lucrare clopote, specifice bisericii anglicane, ce se suprapun chemării la rugăciune, urmate de chemări evreiești cântate la shofar (instrument muzical n.red.). Practic începutul opusului aduce laolaltă, în rugăciune, aceste trei credințe. Lucrarea urmărește, apoi, călătoria pe care Abraham o face cu fiul său, Isaac (Ismail în cultura islamică); sunt prezente aici ritmuri de tobe sufi, care susțin impresia de mișcare, am folosit, de asemenea, moduri evreiești și cantus planus din tradiția creștină. Pe măsură ce călătoria devine din ce în ce mai dificilă, pentru că Abraham știe că trebuie să-și sacrifice fiul și în el se dă o luptă, muzica devine din ce în ce mai disperată și tocmai când se pregătește să atingă un punct foarte dramatic, înfricoșător și zgomotos, se oprește brusc. Din tăcere răsare un sunet înalt și lung, cântat de instrumentele de coarde - simbol al apariției îngerului Gabriel, care îl oprește pe Abraham chiar înainte ca acesta să își ucidă fiul. Îngerul îi vorbește și cântă apoi lui Abraham, iar lucrarea se încheie cu o concluzie foarte armonioasă și liniștitoare - anume că putem trăi cu toții în armonie unii cu ceilalți.


Ai descris acest opus, "Three Paths to Peace", drept culminație a interesului tău față de world music. Cum ai folosit, din punct de vedere tehnic, acest tip de muzică aici?

A trebuit să încorporez aceste muzici și să fac cumva ca muzica să rămână a mea. Cel mai important element muzical în creația mea este armonia, așa că sub toate aceste ritmuri, melodii și cântece preluate din cele trei credințe se află armoniile mele. Cred că e un lucru bun faptul că de fiecare dată când descopăr muzici noi, ale altor culturi, simt că învăț foate mult, iar de multe ori ele influențează alte creații pe care le scriu.


Ce înseamnă, în accepțiunea ta, pace?

Pentru mine pace înseamnă acceptare și toleranță. Acceptare a diferențelor dintre noi și celebrare a lucrurilor pe care le avem în comun.


Vorbind acum la modul general - ești foarte preocupată de diverse forme de spiritualitate. Ai cumva o persoană sau persoane cu care te sfătuiești pe marginea acestor concepte?

Lucrez îndeaproape cu tot felul de persoane și destul de des cu specialiști. Dacă mă interesează, de exemplu, cantus planus, atunci apelez la cineva care cântă astfel de muzică în fiecare zi. De asemenea, apelez la specialiști și când am nevoie să știu ce este permis și ce nu e acceptat în tradiția muzicală islamică sau evreiască, de exemplu. Dar colaborez nu numai cu specialiști, ci și cu oameni care sunt pur și simplu foarte legați de spiritualitatea unei anumite credințe.


În anul 2012 ai fost desemnată compozitor asociat al ansamblului London Mozart Players, contractul fiind în vigoare până anul viitor, în 2015. Ce planuri ai pentru perioada de colaborare rămasă?

Nu sunt încă sigură, pentru că tocmai ce s-a schimbat managementul orchestrei și ansamblul se îndreaptă acum înspre o altă direcție. Am început colaborarea cu o lucrare pe care am scris-o pentru violonista Tasmin Little - se numește "Four World Seasons" - și fiecare anotimp este plasat într-o altă țară - avem toamnă în Albania, Tibet în iarnă, primăvară în Japonia și o vară indiană. În următoarele 4-5 luni ansamblul London Mozart Players va cânta acest opus în multe dintre concertele sale, iar după... vom vedea ce se va mai întâmpla.

Sunt implicată, însă, în alte proiecte. Bunăoară sunt foarte entuziasmată că voi lucra cu muzică românească tradițională, pentru că voi scrie un concert pentru pianista Alexandra Dariescu - cred că în 2017. Abia aștept să cercetez muzica românească.


(Mai multe informații despre compozitoare, creațiile, discografia ei și nu numai - pe site-ul http://www.roxannapanufnik.com/)

A consemnat Irina Cristina Vasilescu