Arhivă : Interviuri Înapoi
Interviu cu mezzosoprana Bernarda Fink
Stimată doamnă Bernarda Fink suntem onorați să vă avem ca invitat în emisiunea noastră. Publicul din România, datorită unor transmisiui directe internaționale și a unor înregistrări, v-a urmărit cariera artistică. Am dori să ne dezvăluiți câteva repere ale începutului carierei dumneavoastră. Cum ați decis să pășiți pe acest drum?
Nu a fost chiar atât de ușor. Trebuie să vă spun încă de la început că noi suntem o familie de cântăreți. Părinții mei sunt originari din Slovenia și după cel de-al doilea război mondial au trebuit să părăsească țara natală. Erau catolici și nu erau simpatizanți ai noului regim. Astfel noi, șase frați, ne-am născut în Argentina. Părinții mei cântau tot timpul. Mama mea cânta și atunci când gătea pentru familia noastră numeroasă, cântece tradiționale din Slovenia. Și tatăl meu era foarte muzical. cânta împreună cu cele trei surori ale sale-lieduri Wolf, Schumann, Schubert, împreună și cu unchiul meu care era pianist. Așa că muzica am căpătat-o odată cu laptele matern. De-acolo, până la a deveni un cântăreț profesionist a fost un drum foarte lung.
În anii '80 ați revenit în Europa și astfel a debutat cariera dumneavoastră internațională plină de succes. Ați ales doamnă Bernarda Fink să interpretați mai mult lucrări vocal simfonice și lieduri. De ce această alegere?
Cred că am știut acest lucru încă de la începutul carierei mele. Am simțit intens aceasta. Acest repertoriu mi s-a potrivit foarte bine de la debut. Când am început să cânt Bach m-am simțit bine. A fost o dragoste fulgerătoare și am știut că muzica sacră, repertoriul sacru, îmi este foarte aproape. Și repertoriul simfonic de asemenea. Cu repertoriul liric este altceva. Am o dragoste deosebită pentru operă, dar nu-mi plac foarte mult cele șase săptămâni de repetiții. Sunt o persoană timidă. Stabilesc greu relațiile de colaborare, cu dirijorii sau partenerii de scenă. De aceea, prefer să lucrez în condiții de dialog mai intime, mai restrânse.
Repertoriul dumneavoastră include lucrări de Bach, Handel și Monteverdi. Ce reprezintă acești creatori pentru dumneavoastră?
Este greu de explicat, deoarece fiecare trăiește cu o stare emoțională diferită muzica sacră. Trebuie să fim foarte onești cu noi înșine, cu vocea noastră. Accept să interpretez o partitură, doar dacă aceasta îmi spune ceva. Trebuie să mă identific cu conținutul acelei piese. Uneori este o lucrare contemporană, alteori este una renascentistă. Trebuie să vă spun că opera renașterii, opusurile semnate de Monteverdi sau cele ale secolelor XVI-XVII sunt foarte frumoase. Nu mai interpretez demult această muzică. Poate într-o zi voi reveni. Pentru moment mă dedic romantismului și post-romantismului, Mahler și alții. Această schimbare se produce în interiorul tău și este greu de explicat.
În aprilie 2014 veți lansa un nou disc. Care este conținutul acestuia?
Va fi unul cu lieduri importante de Gustav Mahler-Kindertotenlieder, cu orchestră mare. Vor fi și câteva piese din ciclul Calfei călătoare, orchestrate de Schönberg și apoi alte cântece cu pian, în versiunea originală a autorului. I-am avut alături într-o realizare a acestui disc, pe membrii Orchestrei Simfonice a landului Austriei inferioare, de asemenea, pe cei ai ansamblului Mahler, dar și pe pianistul Anthony Spiri. Ne-am gândit să îmbinăm sonorități și culori expresive diferite, care corespund fanteziei creatoare a lui Gustav Mahler. Pianul și orchestra au fost relevante pentru conținutul operei lui Mahler și noi dorim să invităm publicul să se bucure de aceste contraste.