Absolvent al Universităţii de teatru din Viena, Christoph Seuferle, a debutat în calitate de asistent regie la Operele din Munchen şi Geneva. Apoi a fost coordonatorul unor interesante proiecte la teatrele de operă din Paris, Montpellier, iar din 2007 este Director Artistic al Operei de Stat din Berlin. În 2001 i-a fost acordat titlul de "Cavaler al Artelor şi literelor" de către guvernul Franţei. El a iniţiat şi proiecte de colaborare, de co-producţii între diverse teatre europene.

Domnule Christoph Seuferle, sunteţi directorul artistic al Operei germane din Berlin. Puteţi fi considerat un magician care cunoaşte totul despre această operă. Ce înseamnă pentru dumneavoastră acest rol?

Să nu exagerăm! Desigur, este foarte frumos să ai ocazia, într-un teatru ca acesta, să programezi un repertoriu vast. Avem 60 de opere pe care le interpretăm şi din acestea alegem 35 de titluri. În fiecare stagiune aducem pe cei mai buni cântăreţi pentru fiecare rol; astfel realizăm un program interesant şi atractiv.

Din 2007 lucraţi în această operă şi aţi avut ocazia să vă întâlniţi cu importante personalităţi: artişti, regizori…

Încă de la începutul carierei mele în acest teatru am avut-o ca oaspete câteodată pe Angela Gheorghiu şi au fost seri foarte frumoase. Ea face parte dintre artiştii pe care nu îi uiţi şi care sunt foarte, foarte speciali. Sunt bucuros că am descoperit noi cântăreţi români care şi-au făcut debutul pe scena noastră şi astăzi sunt nume recunoscute, iar noi suntem mândri deoarece le-am acordat şansa debutului.

În stagiunea 2013-2014, care sunt principalele producţii pe care le-aţi inclus?

În fiecare stagiune, noile proiecte sunt importante. Atunci când pregătim o nouă montare pentru o operă luăm în considerare şi repertoriul obişnuit. Am debutat cu Nabucco într-o nouă versiune; am avut una înainte ce s-ar putea include în categoria clasicizantă. Această nouă montare s-a bucurat de succes şi este semnată de Keith Warner. A urmat un Falstaff în regia lui Christof Loy, care este considerat unul dintre cei mai importanţi regizori din lume. Şi acest spectacol a fost foarte bun şi ne-am bucurat de el. În fiecare stagiune prezentăm 30-35 de titluri. Punctul culminant al acesteia l-a reprezentat montarea tetralogiei wagneriene. Ea a fost interpretată în două versiuni - una dirijată de sir Simon Rattle şi a doua de Donald Runnicles, directorul nostru muzical. Ambele au fost apreciate de public; spectacolele s-au desfăşurat cu casa închisă. Regia a fost semnată Gotz Friedrich şi realizată la începutul anilor '80. este o producţie cunoscută de peste 30 de ani în întreaga lume. Publicul vine de pretutindeni să vadă acest proiect.

În prezent - un alt spectacol de succes, o reluare a operei La Gioconda, o producţie "muzeu". Scenografia acestui spectacol datează din 1874, anul premierei absolute a acestui opus.

Cred că această alternanţă între noi producţii şi reluări este importantă pentru public. Dar cum alcătuiţi o distribuţie domnule Christoph Seuferle?

La Opera germană din Berlin avem un sistem mixt. În ansamblu avem 35 de cântăreţi care au contract anual. Ei sunt disponibili toată stagiunea pentru 30-35 de apariţii cu roluri secundare în alternanţă cu cele principale. Acestora le adăugăm nume de rezonanţă din întreaga lume. Pentru fiecare rol, de exemplu, când realizăm o producţie precum Ringul, ne gândim la rolurile principale precum Brunnhilde sau Siegfried şi ştim că sunt doar două-trei nume în top pentru fiecare dintre acestea. Încercăm să programăm din vreme producţiile pentru a avea ocazia să avem nume de rezonanţă în distribuţie.

Cum poate să facă parte un tânăr cântăreţ din ansamblul operei la începutul carierei?

Sunt două posibilităţi. Avem un program pentru tineri cântăreţi - ei trebuie să fie sub 30 de ani şi pot să aplice tot anul, deoarece avem multe audiţii şi când cineva este foarte bun îi oferim imediat un contract. Avem şi ansamblul stabil de cântăreţi, un ansamblu de cântăreţi unde, în mod normal, căutăm interpreţi cu o oarecare experienţă sau le oferim contracte celor incluşi în programul pentru tineri. Îi urmărim artistic pe perioada unei stagiuni, îi vedem cum evoluează din punctul de vedere al vocalităţii, al interpretării scenice. La o audiţie te întâlneşti doar 10 minute cu candidatul, dar după o stagiune poţi evalua mai bine potenţialul lui artistic.

Domnule Christoph Seuferle, aţi realizat şi coproducţii cu teatre din Germania sau din Europa?

Desigur. Este ceea ce facem tot timpul. Stagiunea aceasta avem Billy Budd de Benjamin Britten, o coproducţie cu Opera engleză din Londra, iar stagiunea viitoare avem Lady Macbeth of Mtsensk, împreună cu Opera din Oslo. Avem multe titluri în coproducţie, deoarece costurile de realizare sunt mari şi atunci le împărţim.

În aceste zile, la ce stagiune lucraţi?

Pregătesc stagiunea 2016-2017. 50 de seri sunt complet fixate şi apoi totul se definitivează pas cu pas. Nu putem fixa integral cu prea mult avans, deoarece la un moment dat poate apărea o interpretă grozavă pentru rolul Violeta şi tu ai toată distribuţia pentru Traviata şi nu poţi reacţiona la noile apariţii. Trebuie să fim flexibili până în ultimul moment.

Repertoriul dumneavoastră este foarte vast şi divers. Dar, opera germană realizează comenzi către creatori contemporani?

Aceasta presupune o activitate pe termen lung. Din stagiunea trecută avem un nou director general care a lansat comenzi unor importanţi creatori. Astfel, începând cu stagiunea 2015-2016, vom avea prime audiţii absolute. Avem şi producţii ale unor tineri creatori. O a doua sală a operei, cu doar 300 de locuri, găzduieşte aceste premiere. Acestea se realizează ca într-un laborator. Tot aici prezentăm şi opere pentru copii. Pentru scena mare trebuie să alegi cu grijă compozitorii. Nu este acelaşi lucru o producţie pentru sala sau una pentru sala mică.

În ultimii ani, domnule Seuferle, aţi iniţiat şi proiecte educaţionale. Care sunt acestea?

Am planificat acestea pentru sala noastră mică, pentru Laboratorul nostru. De exemplu, realizarea unei opere cu oameni care nu cunosc nimic despre teatrul liric. Cu 20 de persoane, nu neapărat copii, cu vârste între 14 şi 22 de ani, pe care îi implici în acest proiect. Există multiple oportunităţi de exprimare în aceste proiecte.

Revenind la dumneavoastră, domnule Christoph Seuferle, aţi absolvit regia la Universitate. Aţi dori să regizaţi vreun spectacol?

Nu, deoarece nu este prea uşor să te prezinţi ca regizor de operă când nu ai avut ocazia să realizezi un spectacol, când încă nimeni nu ţi-a oferit această oportunitate. Sunt foarte bucuros cu ceea ce fac, în modul cum reunesc toate lucrurile, aşa că nu am regrete. Mă simt foarte bine cu ceea ce fac. Există alţi oameni mult mai talentaţi decât mine. Aşadar, să facă ei. Eu doar îi urmăresc.

În finalul interviului nostru, câteva gânduri pentru publicul din România. Ştim că porţile Operei germane din Berlin sunt mereu deschise pentru interpreţii de valoare.

Da, porţile sunt deschise pentru artiştii talentaţi. În România, şcoala de canto este foarte bună şi are multe voci minunate. Suntem foarte bucuroşi când auzim despre cineva interesant pe care dorim să-l prezentăm aici. Cu Teodor Ilincăi şi Anita Hartig am colaborat foarte bine. De asemenea, cu Alexandru Agache. În România, tradiţia cântului pare foarte activă, cu profesori foarte buni, cu studenţi talentaţi, iar noi ne bucurăm de aceste realizări.