Arhivă : Interviuri Înapoi

Recital In Memoriam Mihaela Ursuleasa - la Konzerthaus din Viena

Publicat: vineri, 14 Februarie 2014 , ora 9.24

Miercuri, 12 februarie 2014, la Konzerthaus din Viena, trioul alcătuit din Julian Rachlin - vioară, Mischa Maisky - violoncel și Itamar Golan - pian a susținut un recital extraordinar dedicat memoriei pianistei Mihaela Ursuleasa. Fondurile strânse din concert sunt în beneficiul Stephaniei Ursuleasa, fiica regretatei pianiste.

Detalii despre acest eveniment, dar și amintiri despre regretata pianistă a avut amabilitatea să ne împărtășească violonistul Julian Rachlin în interviul următor:


Domnule Julian Rachlin, seara trecută ați susținut un recital la Konzerthaus din Viena alături de violoncelistul Mischa Maisky și pianistul Itamar Golan. Evenimentul a fost dedicat lui Stephanie Ursuleasa, fiica pianistei Mihaela Ursuleasa, trecută în eternitate în vara anului 2012. Pentru că vorbim despre un concert de binefacere - ce ați sperat să obțineți și care a fost rezultatul serii de ieri?

Prin acest concert încercăm să o ajutăm pe Stephanie să beneficieze de o sumă de bani cât mai mare, pentru că este un copil rămas fără părinți. Asta ne-am propus să facem imediat după ce a survenit moartea tragică a dragii noastre prietene Mihaela Ursuleasa. Nu știm încă exact câți bani s-au strâns, dar toate locurile au fost vândute cu săptămâni în avans și sperăm că putem ajuta puțin prin intermediul acestui concert. Acesta a fost, de altfel, scopul nostru.


...și gestul dumneavoastră, al prietenilor regretatei pianiste, este remarcabil. De altfel și alți muzicieni - printre care i-aș aminti pe violonista Patricia Kopatchinskaja, membrii Cvartetului Belcea, pianistul Fazil Say - au organizat astfel de concerte, nu numai pentru a menține memoria Mihaelei Ursuleasa vie, ci mai ales pentru a o ajuta financiar pe fiica acesteia. Ați putea să ne spuneți cam cum arată viața lui Stephanie Ursuleasa în acest moment?

Știu că bunica ei se ocupă de ea acum, știu că Stephanie face cursuri de balet și că, în măsura în care situația permite, are o copilărie normală. Sigur că, de fapt, nu se poate vorbi de o normalitate aici, dar toată lumea încearcă să o susțină cât mai mult posibil pe cea mică, pe care am văzut-o ieri și pe care o găsesc absolut adorabilă. Nu sunt foarte apropiat de bunica ei, însă a fost minunat să le revăd și să observ că fata este frumoasă, inteligentă, vorbește multe limbi. Noi, toți cei care am cunoscut-o și prețuit-o pe Mihaela considerăm că este de datoria noastră să o ajutăm pe fiica ei în dezvoltarea și în viața sa.


Revenind acum la concertul de ieri - ce opusuri ați ales pentru recitalul de la Konzerthaus?

Am început cu Rugăciuni de Bloch - prima pentru violoncel și pian, a doua pentru vioară și pian - apoi am spus câteva cuvinte publicului despre Mihaela. Am spus că a fost o artistă și o personalitate extraordinară, că interpretările ei erau pline de virtuozitate dar și de sensibilitate, întotdeauna foarte profunde și emoționante. Am mai spus aseară că mai important decât toate acestea este, în ceea ce mă privește, faptul că Mihaela a fost o ființă extraordinară, foarte generoasă, cu mult umor și poftă de viață, multă energie și că această energie va continua să strălucească. Apoi am mulțumit publicului pentru prezența la concert și pentru că astfel o ajută pe frumoasa fiică a Mihaelei, Stephanie. Iar concertul în sine a fost foarte bun, special. Aș vrea să adaug că la concertul nostru de aseară a participat, în public, Ioan Holender, ceea ce mi s-a părut un gest frumos, simbolic.


Cred că semnificația Rugăciunilor lui Bloch este evidentă în acest context. Cât despre celelalte opusuri interpretate ieri seară pe scena Konzerthaus - au fost poate creații pe care le-ați cântat cândva și alături de Mihaela Ursuleasa?

Nu, nu am cântat aceste piese cu Mihaela. Important este că atât Mischa Maisky, cât și Itamar Golan au cântat împreună cu ea. De altfel eu am fost cel care i-a pus în contact, pentru că au cântat împreună în cadrul Festivalului meu.


Vă referiți la festivalul de la Dubrovnik?

Da, acolo, dar și în Austria, unde am organizat vreme de cinci ani un mic festival de muzică de cameră. Dar da, în principal în Dubrovnik.


Deci dumneavoastră ați fost primul dintre cei trei muzicieni prezenți în concertul de ieri care a cunoscut-o pe artista româncă. Vă amintiți exact când anume și în ce context ați întâlnit-o pentru prima dată?

S-a întâmplat acum mulți ani, când ea abia venise la Viena. Existau încă de atunci foarte mulți oameni care o apreciau și odată, călătorind alături de ei în tren, au început să-mi povestească despre această fată extraordinară care urma să sosească la Viena. Și cum Viena este un sat muzical, toată lumea cunoaște pe toată lumea. Este capitala lumii muzicale, dar este foarte mică așa că ne știm cu toții între noi. N-a durat mult, deci, până am cunoscut-o și am devenit foarte buni prieteni. Am început să cântăm împreună în diverse concerte și proiecte. A fost o fată minunată.


Păstrați o amintire specială cu sau despre Mihaela Ursuleasa pe care ați putea să ne-o împărtășiți?

Era o bucătăreasă nemaipomenită și aveam asta în comun pentru că și mie îmi place să gătesc, așa că organizam seri în care preparam mâncare, ne invitam toți prietenii, cântam muzică de cameră pentru amuzamentul nostru până la 5-6 dimineața. Pentru mine nu e nimic special pentru că făceam des asta, dar e o amintire minunată. Îmi amintesc cu plăcere și clipele libere, pe care le-am petrecut cu ea în afara muzicii. Sigur că și pregătirea pentru concerte și cântatul împreună în sine au fost experiențe extraordinare.


Vă mulțumim pentru timpul acordat și amabilitate.


Interviu de Irina Cristina Vasilescu