Ruxandra Donose a revenit pe scena Sălii Radio vineri, 24 ianuarie 2013, în opera Ariadna din Naxos de Richard Strauss. Mezzosoprana evoluează pe cele mai mari scene lirice ale lumii precum Opera din Los Angeles, Royal Opera House - Covent Garden, Metropolitan Opera, Staatsoper din Viena, Teatrul La Fenice din Veneţia şi a interpretat acum la Bucureşti rolul "Compozitorul", în timp ce actorul Claudiu Bleonţ a fost "Majordomul". Am avut plăcerea de a realiza un interviu cu Ruxandra Donose în timpul repetiţiilor pentru spectacolul Ariadna din Naxos.

Este o bucurie să vă reascultăm pe scena Sălii Radio. Înainte de a vorbi însă despre Ariadna din Naxos, aş vrea să ne povestiţi despre un alt spectacol în care aţi participat recent la Dortmund: să vă întreb despre cel la care aţi participat recent la Dortmund: La Concordia de' Pianeti. Ce ne puteţi spune despre acel spectacol?

A fost o experienţă deosebită pentru că am descoperit împreună cu ceilalţi colegi ai mei şi cu dirijorul nostru specialist în materie, Andrea Marcon, o partitură care nu s-a mai reprezentat de la data primei sale audiţii, din anul 1728. A fost cu adevărat un eveniment, totodată al istoriei muzicii. Această operă a făcut parte dintr-un întreg proiect "Caldara". În cele două seri dinainte au avut loc alte două concerte cu muzică de Antonio Caldara, de asemenea necunoscută - arii şi piese simfonice. La Concordia de' Pianeti este o piesă barocă prin excelenţă, bazată extraordinar de mult pe ornamentaţie, pe felul în care partitura muzicală serveşte pentru a scoate în evidenţă virtuozitatea ta de cântăreţ. În orice caz, a fost o plăcere foarte mare să mă aflu alături de colegi specialişti în baroc şi mai ales alături de contratenorul Franco Fagioli, pe care-l apreciam demult şi cu care am avut acum ocazia să colaborez şi să-l admir şi pe viu.

La scurt timp, cântaţi acum o muzică dintr-un alt secol, şi totodată într-o altă ţară.

Distanţa nu poate fi mai mare între ce am cântat săptămâna trecută şi ce cânt săptămâna aceasta. "Compozitorul" din Ariadna este unul dintre rolurile mele preferate. Este un rol absolut fantastic, el reuneşte bineînţeles textul minunat al lui Hugo von Hofmannsthal şi cu muzica lui Richard Strauss - idealul muzicianului, şi al cântăreţului, dar cred că al muzicianului în general, extazul, entuziasmul, frumuseţea, pasiunea - toate lucrurile acestea se regăsesc în rol. Bineînţeles că este unul foarte greu dar, în acelaşi timp, e un rol care aproape că îţi spune cum să-l cânţi.

Vi se pare că se schimbă interpretarea lui de fiecare dată când îl abordaţi?

Anumite idei de bază rămân, însă de fiecare dată când mă apropii de el, o fac evident cu o altă experienţă, cu altă maturitate şi poate şi cu alte sensibilităţi sufleteşti şi de aceea de fiecare dată este o bucurie nouă. Este o partitură pe care dacă ajungi să o cunoşti totuşi cu adevărat bine - e un proces care nu se termina de altfel niciodată - este o bucurie atât de mare şi atât de rotundă… Apelează direct la menirea ta, la chemarea ta de artist.

Cum colaboraţi cu Orchestra Radio şi cu Tiberiu Soare?

Colaborez foarte bine şi cu plăcere. De aceea tot revin, pentru că aici împreună am făcut foarte multe proiecte, foarte frumoase - şi această operă este una dificilă şi pentru orchestră, dar totul se află în mâini foarte sigure, ale lui Tibi Soare.

Care sunt următoarele dumneavoastră proiecte?

Urmează multe proiecte diferite, puţin baroc - aşa, pentru întreţinerea echilibrului mintal şi vocal, opera Tamerlano de Händel în nişte concerte pentru prezentarea unui CD care urmează să apară. Am uitat să spun că şi Caldara s-a înregistrat pentru Deutsche Grammophon - deci va fi şi acesta un CD pe care oamenii îl vor putea asculta. Voi cânta anul acesta mult Berlioz şi Strauss, ceea ce mă bucură enorm, pentru că le datorez acestor compozitori o literatură minunată pentru vocea mea. Urmează Le nuit d'ete de Berlioz la Bruxelles, Viena şi Insbruch, dar şi la un festival internaţional din Liban, la Al Bustan, lângă Beirut. Apoi Moartea Cleopatrei de Berlioz la Londra şi Liege, Damnaţiunea lui Faust la Festivalul de la Verbier şi Ariadna din Naxos, din nou în formă scenică la Royal Opera Covent Garden din Londra. Am numit acum numai câteva proiecte până în vară; după aceea vor continua altele tot foarte frumoase - muzică franceză, muzică germană şi, din nou, Rossini, Semiramide, la Paris şi Lion.