O dublă pregătire artistică - pian şi dirijat - urmată în Elveţia şi desăvârşită în Austria şi Italia, o carieră bogată începută la Monte Carlo, Geneva şi Torino, continuată peste ocean - în Canada şi SUA - şi nu în ultimul rând în România, un repertoriu variat reunind lucrări simfonice, opere, dar şi balet, format alături de prestigioase orchestre de pretutindeni, caracterizează în doar câteva cuvinte evoluţia dirijorului român Vlad Conta.

La mulţi ani, Vlad Conta! O zi importantă în viaţa dumneavoastră. O zi care cred că poate să marcheze un debut, dar şi câteva importante amintiri. Ce v-a marcat de-a lungul carierei? Care au fost opţiunile pentru această carieră de dirijor, care este una extrem de solicitantă şi cu foarte multă satisfacţie?

Această zi este mai degrabă pentru mine un reper cronologic şi nu prezintă prea mult interes. Dacă totuşi vorbim de acesta, mă surprind puţin cei aproape 50 de ani de permanenţă în profesie; profesie care-mi este dragă şi care este un noroc şi o binecuvântare pentru mine. Realizez cu greu că numai la Opera Naţională am deja aproximativ 500 de spectacole.

Aţi debutat în calitate de pianist. Pianist strălucitor, iată, la 13 ani v-aţi aflat într-un prim dialog cu orchestra. Apoi, aţi decis să deveniţi maestru - maestru în sensul de a coordona mai mulţi colegi. Cum a fost această schimbare de la pianist la dirijor?

A fost firească pentru mine şi necesară. Insatisfacţia mea legată de instrumentul la care cântam şi care produce sunetul într-un fel artificial, neavând posibilitatea de a susţine un legatto. De aici a fost nevoia pentru mine de a face muzică împreună cu alţi oameni care produceau un sunet într-un mod diferit. Dar anii au trecut şi se spune că maturitatea şi valoarea unui dirijor se dezvăluie cam pe la 60 de ani şi acum mă găsesc în acest punct. Sigur că provocările sunt diferite de cele ale unui muzician tânăr, dar nu mai puţin interesante. Îmi imaginez că se înscriu în acelaşi demers care a început cu mult înainte. Pentru mine, acest demers este vocaţional şi neîntrerupt vreodată. Este un drum de cunoaştere, de autocunoaştere şi de cizelare.

Se pare că astăzi, una dintre importantele cerinţe pentru oricare artist, pentru oricare muzician, este versatilitate şi flexibilitate. Există aceste componente în cariera dumneavoastră?

Da. Există. Dar, părerea mea este că menirea unui muzician profesionist este de a transmite, de a interpreta, de a fi interfaţa, mesagerul între muzica creată şi cei ce nu pot, neavând pregătirea specifică, să o perceapă nemijlocit. Sigur că cerinţele, hai să zicem, pieţei ne pot duce înspre direcţii în care comunicarea este mai importantă decât până acum. În funcţie de prilejurile respective ne adaptăm mai uşor sau mai greu acestor cerinţe.

În calitate de dirijor, cred că unul dintre motto-urile care trebuie să domine această carieră ar fi "Dăruind, vei dobândi!" - dăruind din ştiinţă, vei dobândi un anumit tip de comunicare şi nu numai.

Îmi place să cred că sunt condus de idealul "să ştii să faci pentru a face ştiut, cunoscut, înţeles". Cred că numai în acest fel se împlineşte menirea dirijorului, artistului în general.

Acum aveţi vreun proiect mai special, un lucru care vă este foarte drag şi pe care aţi dori să-l împliniţi?

Ooo, sunt multe proiecte pe care aş dori să le împlinesc şi activitatea mea decurge firesc, centrată în principal pe ceea ce fac, pe producţiile Operei Naţionale, unde există câteva proiecte interesante pentru viitor dar, de asemenea, există şi pentru programele simfonice pe care le voi interpreta cu diverse orchestre de care sunt legat de multă vreme. N-am să vă vorbesc despre un proiect specific pentru că fiecare din ele este important pentru mine şi nu are sens să singularizez.

Vlad Conta, La mulţi ani şi vă dorim ca toate aceste proiecte să se definească şi să se împlinească!

Mulţumesc foarte mult.